I seldom look for trouble and often find it

Posted: December 13th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , , , , | No Comments »

Ajung acasa, fac ceva de mancare, fac curat aproape de fiecare data cand sunt acasa si tot aproape de fiecare data imi fac si unghiile. Imi ocup timpul ca sa nu ma mai gandesc la frici si pancii pe care le invoc cu o precizie pentru care cred ca vrajitoarele ma invidiaza sincer.

Am preocupari marunte. Uneori ma gandesc ca pur si simplu nu are rost nici sa le consemnez. Intamplari amuzante nu prea am mai avut. Azi am intrat intr-o usa de sticla, de exemplu. Dar e ca faza aia cu: daca un copac cade intr-o padure si nu e nimeni sa vada, se aude cum cade? Asa si eu, daca nu a vazut nimeni patania mea, mi-am sters fruntea si am mers mai departe.  Si tot azi am avut un atac de panica mic, cauzat de ceata. Credeam ca am scapat de fobia mea, dar in 41 cand aproape ca imi dadeau lacrimile ca nu mai ajungeam o data acasa, mi-am dat seama ca mai am ceva pana departe.

Simt ca inca imi lipseste ceva. Am plecat voioasa intr-o calatorie pentru a ma descoperi pe mine, fara niciun element de fantastic (bine… fara aproape niciun element de fantastic). Normal ca nu am gasit niciun basm, dar nu am realizat ca o sa dureze ceva.

Mi-as dori sa ninga, macar s-ar intampla ceva. Mi-as face mainile caus si as vorbi cu zapada. M-as ghemui in fata unui foc de demult si mi-as trage patura metaforica peste cap. Iubesc sa fac asta si se vede. Sunt tare stinghera fara patura metaforica pe cap. Pot sa fiu Vazuta, Auzita si, mai rau, Descoperita.



Leave a Reply