A sunkissed world

01 Feb, 2012

Unde s-a terminat drumul

Posted by: sunkissed In: Despre natura lucrurilor|Eu cu mine

Pe cat de repede ma prind de unele chestii, pe atat de enervant de greu imi dau seama de altele. Ma tin de oameni cu exasperare, cu disperare, poate. Ma tin atat de enervant de strans, pana dupa ultima clipa. Iar pe clipa de dupa ultima clipa o simt asa de dureros, asa de puternic, ca nu mai exista cale de intoarcere.

Imi pare rau, pe de o parte, ca sunt asa cum sunt. Pe de alta parte, ma bucur, pentru ca nu am mai niciodata remuscari sau second thoughts. Daca am ajuns intr-un punct, am ajuns cu un rost si stiu foarte bine ca am incercat si ca m-am gandit foarte mult pana sa ajung acolo.

Pacat ca ma gandesc singura si ca imi ia, totusi, asa de mult timp pana sa ajung acolo. Acum o saptamana, in timp ce telefonul il suna pe fostul prieten secret fara sa fie niciun “alo” de partea cealalta a firului, am tras aer in piept, am oftat si am trecut pragul. Pragul ala pe care m-am ferit sa il trec si la care am ajuns de multe ori. Am in minte si acum listele mele negre cu prieteni, prieteni care m-au dezamagit, desconsiderat si ignorat de atatea ori, ca ai fi zis ca am un usor retard mintal de nu pricep aluzia. Dar eu, nu; la primul semn de bunavointa ii stergeam de pe lista neagra si ma bucuram ca uite, nu am renuntat si bine am facut! Mai e ceva acolo!

Prietenul secret e o amintire deja. O lectie invatata. Iar saptamanile astea de dupa trecerea pragului cu prietenul secret, am mai trecut inca vreo cateva. Unul m-a amarat pentru ca mi-a mai servit o lectie la fileu: ai grija cu cine te asociezi. Nu pot sa impart chestii asa de simplu cum o faceam inainte, nici macar prietenii.

Pe scurt, nu mai vad chestiile asa cum le vedeam inainte si cum eram mandra ca o fac. Am devenit mai… abrupta. Alt cuvant nu am. Am agonizat prea mult. M-am ratacit prea mult, am gasit scuze prea mult, mi-am dorit foarte, foarte tare lucruri fara sa vad ca numai eu le vreau.

Sigur ca o sa-mi fie dor de prietenul secret; deja imi e. Ca o sa-mi fie dor de cei care m-au ajutat, in momente foarte negre, sa vad putina lumina si care acum si-au luat torta si s-au carat. De cei care m-au plimbat prin parc si in acelasi timp legau prietenii cu oameni cu care nu pot sa ma asociez. Dar asta e. Lumea se invarte si Silvia cat traieste invata. Am, cred, 3 oameni care nu m-au dezamagit nici macar o data si nu am stat o clipa sa ma agat de ei cum am facut-o cu altii.

Am o gramada de chestii bune si calde in viata si cred ca de-asta am reusit, acum, sa trec Pragul.

Share this: Twitter | Facebook

No Responses to "Unde s-a terminat drumul"

Comment Form

Facebook LastFM StumbleUpon Twitter

Arhiva

February 2012
M T W T F S S
« Jan   Mar »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
272829  

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki