Lucruri pe care le uit

Posted: February 7th, 2012 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , | No Comments »

Printre atatea mormane de lucruri de facut, uitam adesea ce e mai important. Mai ales eu. E uimitor cum de nu uit sa mananc cartofi prajiti, sa ma duc la Billa, sa fac curat aproape saptamanal, sa spal haine si sa curat farfuriii, dar uit sa am grija de oamenii buni, sa ii scot pe aia rai din radacini, sa imi ud planta (in continuare uit!!), sa ma bucur de zapada ca atunci cand eram mica, sa spun celor pe care ii iubesc ca ii iubesc si cat ii iubesc.

Si e pacat, pentru ca sunt mult mai mult decat suma activitatilor mecanice pe care le fac. Sunt mai mult decat meniul la 13 lei servit zilnic, decat cartela de metrou pe care nu uit sa o bag in buzunarul stang, detergentul si apa pe care le folosesc mai des decat ar trebui, pentru ca am o obsesie cu sacul de haine murdare care trebuie sa ramana gol. Sunt mai mult decat telecomanda defecta cu care ma cert aproape in fiecare dimineata si mai mult decat shoppingul saptamanal de la supermarket.

Sunt clipele cand ma duc la mama si simt ca totul e si o sa fie bine, jucandu-ma cu niste catei zvapaiati si mancand cea mai buna mancare din lume. Sunt zilele in care vin la job si ma bucur din suflet ca vin la jobul asta. Sunt toate momentele cand ma topesc de drag, in liniste deplina, oriunde as fi, in bratele cuiva si stiu ca totul a meritat. Sunt serile cu hahaiala si povesti, planuri si amintiri cu prietenii. Sunt foile albe din cele n-spe caiete care asteapta sa fie scrise.

Ma concentrez asupra chestiilor din ultimul paragraf probabil mai mult decat majoritatea oamenilor. Mai ales pentru ca stiu cat de rau poate sa fie si cum e cand e rau si te simti unul din cei mai singuri si arizi oameni din lume. Si cu toate astea, simt ca nu o fac destul si asta ma amaraste. Mai ales cand incep sa ma gandesc ca daca as fi zis aia… si as fi facut cealalta… lucrurile poate ar fi stat altfel.

Dar stii ceva? Lucrurile stau asa cum stau acum. Si-i bine. E cod portocaliu, auzi. Pe mine ma scuzati, ma duc sa ma inchid in paginile cartii mele cu povesti care miroase a mare, a cafea si a ciocolata.



Leave a Reply