Veselia se amana pe termen nelimitat

Posted: February 9th, 2012 | Author: | Filed under: Eu cu mine, La naiba! | Tags: , , , , , , , | No Comments »

De sambata, nu mai dorm bine. Am aproape acelasi cosmar, cu mici variatiuni pe tema. De fapt, nici nu ii pot spune cosmar, dat fiind ca e o chestie deja traita… Nici nu stiu cum sa-i zic! E ca si cum in fiecare noapte cineva imi pune acelasi film urat, care se termina cum deja stiu.

Din cauza ca nu mai dorm bine si din cauza ca am racit, nu mai vad lucrurile bune din viata. Adica le vad, dar la fel de bine vad cum ar fi si fara ele. Oribil, intr-adevar. Dar am crescut si am trecut prin foarte multe ca sa ma mai impresioneze ceva la maxim.

De aceea, am abandonat toate planurile de veselie, de voie buna, de viata frumoasa, pentru mai tarziu. Nu mai am chef… Nu mai am stare.  Stiu ca e nasol, stiu ca e urat din partea mea si totusi nu ma pot opri din a fi sinistru de ingrozitoare.

Am lasat iar prea mult de la mine, am gresit iar, iar am reusit sa dezamagesc, sa nu fiu suficient de buna, chiar daca am incercat. Uneori ma simt un clovn deghizat, un impostor pe cale sa fie descoperit. Cea mai nasoala senzatie: cand stii ca, daca deschizi usa, te vei trezi cu o galeata cu apa varsata pe cap si esti deja cu mana pe clanta, cu o fractiune de secunda inainte de dezastru.

Am fost prea infatuata, recunosc. Prea increzatoare ca lucrurile bune au aparut pe strada mea. Nu a fost nevoie decat de un virus, de o raceala, de putina febra si de niste nopti nedormite. Asa cum e nevoie intotdeauna… si uit.



Leave a Reply