Dilema creativului

Posted: February 27th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, La naiba! | Tags: , , , , | 2 Comments »

Una din primele intrebari pe care le primeste un om atunci cand cineva afla ca are o meserie creativa este “Si, ce faci cand n-ai inspiratie?”

Nimeni nu vrea sa stie ce se intampla cand ai cea mai multa inspiratie din lume. E cam aceeasi situatie cu emisiunile despre oameni de succes, ce nu vor avea nici pe jumatate la fel de mult succes ca acelea despre oameni sarmani sau care trec prin grele incercari. Intr-adevar, mai nimeni nu vrea sa stie cume  cand ai o idee geniala, gata de pus in practica, cand cea mai inovativa chestie din lume se coace la tine in cap si n-ai decat sa o aduci in lumea reala. Cand simti ca faci magie din cuvinte, culori, pixeli sau ce-o mai fi.

Nu. Oamenii vor sa stie ce faci cand nu te poti misca, creativ vorbind, desi trebuie. Aproape ca vor sa te auda cum te chinui sa livrezi ceva cand in creierul tau prapadit de creativ bate vantul. “Si, ce faci cand chiaaar trebuie sa faci ceva creativ si nu poti, n-ai inspiratie?” -te intreaba, asteptand sa vada cum iti cobori umerii a deznadejde si disperare si cum te faci mic, umil si devii un om ca ceilalti, care trebuie sa faca ceva si cand n-are chef. Vor sa te vada cum te cobori in realitate si nu prea sunt interesati de metode ingenioase pe care le poti aplica pentru a-ti trezi amortitul spirit creativ, ci vor sa stie cat de dramatic traiesti momentul asta.

Si pe mine ma intreaba oamenii chestia asta si va zic sincer ca habar nu am ce fac, cum fac, dar cumva, I deliver. La mine, “pentru ca trebuie” este un catalizator in sine. Daca tot trebuie, de ce sa nu fie si bine si creativ si interesant? La o adica, eu nu ma intreb ce face un cosar, sa zicem, cand n-are chef sa curete un cos si trebuie sa o faca. Ma intereseaza ca, eventual, o face. Si-ti mai si aduce noroc cand il vezi pe strada.

De putine ori am stat blocata fara sa pot scrie nimic.Azi dimineata a fost una din acele ori. Insa am facut ce fac intotdeauna: am inceput sa scriu. Orice. Despre ceva ce nu are nicio legatura, eventual.  Si, cumva, lucrurile s-au legat.

Sunt zile cand n-ai chef, nu poti, nu vrei? Sigur. Dar cine nu are zile din alea, ori nu e om, ori este reincarnarea lui DaVinci, ceea ce imi imaginez ca e cam acelasi lucru.

Inchei prin a va intreba, pe voi, cei care mai cititi pe aici si activati in domenii mustind de creativitate, ce faceti cand aveti chef, cum va simtiti cand aveti inspiratie, cum traiti momentele alea in care nu va ajung mainile si emisferele cerebrale pentru a crea chestii, indiferent ca acele chestii sunt cuvinte, cod, design, picturi, origami sau altele din gama.


2 Comments on “Dilema creativului”

  1. 1 mihai said at 12:31 pm on February 28th, 2012:

    Eu ma gandesc ca intretinerea pe ianuarie 2 milioane o suta + Decembrie, 1 milion sase sute = total 3 milioane si mult, asa ca vine ea creativitatea chiar daca vrea sau nu vrea.

    N-o să stau acuma fara caldura sau apa calda doar pt. ca n-am fost in stare sa scot niste idei sau lucruri din cap, si anyway, ăsta e cel mai simplu lucru ever, sa faci lucruri pe baza a ceea ce ai in cap. E mult mai greu cand trebuie sa stai de exemplu 10-12 ore la munca campului, si odata ajuns acasa sa mai fii nevoit(a) sa mai trebăluiesti un pic si prin bătătură.

  2. 2 sunkissed said at 1:27 pm on February 28th, 2012:

    Eh, comparand munca campului cu munca de stors creierii pe scaun 10-12 ore e ca si cum am compara mere cu pere si stii si tu. Nu cred ca poti sa zici ca una e mai grea decat alta. Ambele-s munci, ambele suck. Noroc de noi ca nu mai tre sa trebaluim prin batatura, avem macar masina de spalat si aspirator :)


Leave a Reply