Cu iarna in bagaj

Posted: February 29th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , | No Comments »

Ascultam niste Duke Ellington care ar fi trebuit sa ma duca cu mintea la jungla, daca e sa ne luam dupa titlu, si in schimb m-am trezit ca ma gandesc, cum altfel, la trecut si viitor.

Pe foarte scurt, ca am ajuns sa prefer sa petrec momentele libere uitandu-ma in pereti si jucand Angry Birds si, ma intelegeti, timpul ma preseaza, am constatat ceva dubios. Pe niciunul din oamenii cu care interactionez fizic in fiecare zi nu ii cunosteam de-a binelea pana acum juma’ de an. Pe unii dintre ei ii vad aproape zilnic doar de o luna si un pic. S-au schimbat atatea chestii, incat mi-e greu sa cred ca sunt asa de grea de cap si nu inteleg ca “nu se schimba nimic” nu e echivalent cu “totul e bine”.

Ma mai uit din cand in cand sub covorul pe care l-am ales cu atentie pentru a depozita sub el mizerii, frici, lipsa de incredere, paranoia si alte drame care m-au marcat de asa de mult timp, ca am si uitat cum e fara ele. Dar din fericire las covorul jos repede si poate intr-o zi imi iau si aspirator.

Uneori, in cele mai concrete momente, ma trezesc cu un picior pe plaja, cu vand in urechi si vorbind cu scoicile, ca o doamna nebuna. Probabil ca asa o sa ajung. Poate ca o sa incetez sa fiu grea de cap si o sa realizez ca lucrurile se schimba. Dar indiferent de unde o sa fiu o sa ajung, la un moment al vietii mele in care o sa caut o plaja, a mea. Asociez asta cu permanenta pe care o caut, desi o neg.

Ma rog, am pornit de la portocale si am ajuns la cocotieri. Ideea e ca apar oameni, dispar altii si nu ai vreme sa te plictisesti, orice ar fi.

S-a terminat iarna si imi miroase a poezie. Cu fiecare pas, imi mai creste putin din aripi. Cu fiecare bucata de asfalt, imi mai rasare o bucata de cer deasupra capului plin de planuri. Si tot asa.



Leave a Reply