Trebuie sa marturisesc ca…

Posted: April 15th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , , | No Comments »

Nu prea am iubit Pastele. Nu prea l-am inteles, pana acum. Cand eram mica, mergeam aproape in fiecare seara la biserica, in Saptamana Mare. Si nu mergeam ca sa stau de vorba cu alti copii; nu. Mergeam ca sa stau la slujba, sa cant Prohodul etc. Si atunci simteam ca e ceva trist, apasator si greoi in sarbatoarea asta. Saptamana Mare de lipsuri si greutati la care se supuneau credinciosii nu mi se parea ca poate fi asa de iute depasita de o zi de bucurie si imbuibare cu mancare. Eram, repet, mica si nu intelegeam prea bine religia si altele; nu intelegeam, ca si acum, mixul de obiceiuri crestine cu cele pagande, nu pricepeam mai ales de ce “nu se cade” sa una sau sa alta si ce treaba are asta cu ce se intampla la biserica.

Anii au trecut, eu cu credinta am lasat-o mai moale din diverse cauze, m-am indepartat de toate lucrurile astea, am devenit sceptica si, bonus, am inceput sa ma intristez cand veneau primele luni de primavara, pe care le asociam cu diverse pierderi si ghinioane survenite in aceasta perioada. Singura  constanta de Paste a ramas ca mergeam, in fiecare noapte, la slujba de inviere cu mama.

Nu iubeam Pastele pana mai ieri, de fapt. Pentru ca abia ieri, la coada anuala la lumina, am inteles care e spilul. Am inteles abia la venerabila mea varsta ca oamenii au nevoie sa insemne ceva. Sa fie prezenti si sa serbeze asta anual, sa celebreze faptul ca, dupa toata iarna grea si dupa inca un an de trairi si emotii si constientizarea faptului ca sunt totusi ca niste musculite de otet, uite ca sunt vii si frumosi si bucurosi si undeva, chiar daca mai adanc, buni.

Stiu ca nu am facut mare descoperire si ca probabil exista o gramada de tratate stiintifico-filosofico-diverse care analizeaza sarbatorile religioase prin prisma, daca vreti, pagana sau uatevar. Nu-mi pasa prea tare, imi pasa doar ca aseara a fost frumos si n-am mai simtit apasarea pe care o simteam, anual, de Paste. Iar azi am iesit pe ploaie si am facut poze la copaci, la flori, la toate chestiile care se scutura de iarna si isi revin la viata. Chiar si cainilor, care nu prea au vrut ei sa stea la poze, dar i-am silit.

Sau, mai stii, poate ca revelatia asta a mea e datorata si de faptul ca am gatit ieri. Am inlocuit ganditul in autobuz cu ganditul la cratita. Deh, varsta.



Leave a Reply