Transhumanta

Posted: April 16th, 2012 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , | 2 Comments »

Asa cum oile urca spre munte ca sa manance iarba grasa si sa se faca cat un balon, si eu ma duc la fiecare sarbatoare acasa pentru a ma imbuiba, vreau-nu vreau, cu chestii delicioase si de sezon, asa cum ii sade bine unui roman sadea. De ce sa nu ne recunoastem apartenenta la neam, asta este adevarul, astia suntem, cu totii mancam.

Problema vine DUPA sarbatorile cu pricina. Ziua in care sunt extrem de multumita ca nu stau la 2000 de kilometri de Bucuresti, ci la doar 70. Ziua in care dis de dimineata (chiar daca plec la 6 seara, tot de dimineata se intampla) sunt luata in primire cu o masa plina de oale, ulcele, caserole si vase de plastic de diferite dimensiuni, de zici ca sunt Alba ca Zapada care trebuie sa ofere tuturor celor 7 pitici, dar si familiilor lor, traiul de zi cu zi. Aceste oale, ulcele, caserole si vase de plastic de diferite dimensiuni vor fi umplute pana la refuz, pentru ca, nu-i asa, eu mananc cat 10 oameni (si sa nu uitam de pitici).

Si cand totul este deja gata aranjat, friptura in staniol, sarmalele in vas, cozonacul in punga, ciorba – nelipsita – in borcan, compotul si dulceata indesate pe undeva si o paine “sa fie”, trag aer in piept si zic un Doamne-Ajuta, desi nu sunt credincioasa. Am nevoie de ajutorul tuturor zeilor, mai ales al lui Thor (ca pare mai zdravan, asa) pentru a cara toate bagajele respective spre casa adoptiva, pe mult-iubita Sageata Albastra care trage obosita in gara, plina de bagajele altora ca mine care s-au tarat tocmai de la Craiova, Curtea de Arges sau Campulung, dupa caz.

Si asa incepe transhumanta mea. Trag de bagaj – bine ca are role – prin tren, oftez si pufnesc pana ajung la locul pe care il am, fac febra musculara de la incercatul timp de 30 de minute sa aranjez toate sarsanalele intr-o pozitie care sa mai permita oamenilor din vagon sa respire. Ma asez resemnata pentru inca 30 de minute si stiu ca, o data ajunsa in gara, va trebui sa incep iar sa trag de ditai bagajul prin gara, cu rolele care fac “tr tr tr tr tr tr”  atat de tare pe pavajul ala galben nenorocit, de am impresia ca o sa-i trezesc pe chinezii de pe partea cealalta a pamantului, facand slalom printre cei ca mine din trenul meu si din inca vreo cateva.

Apoi, in functie de finante, fie se indeasa sarsanalele intr-un taxi, fie se urca intr-un autobuz care imediat se apleaca pe partea pe care stau eu, fie – ca acum, o noutate, de altfel – se arunca in metrou, care va face cu 15 minute in plus din cauza greutatii extra.

Urmeaza indesatul chestiilor in frigider, camara si probabil si stomac, ca de la atata carat ti se face foame, logic, si statul pe canapea timp de 3 luni ca sa uiti de chinul prin care ai trecut.

Ma pregatesc pentru drumul de mai sus ce se va petrece in 2 ore, gandindu-ma cum sa fac sa aranjez ouale astfel incat sa nu se sparga. In acelasi timp ma gandesc, ca azi noapte cand nu puteam sa dorm, unde gasesc si eu o sala de aerobic unde sa dau jos toate aceste zile de huzur. Dar nu ma intelegeti gresit, nu ma plang. E mult mai bine sa ai ce sa tragi dupa tine prin gara, decat sa tii regimul tip Kate Moos, plangand in barba dupa o sarma facuta de mama sau dupa o pasca traditionala coapta acasa la tine.

Si acum… sa umplem pungile!


2 Comments on “Transhumanta”

  1. 1 Catalina said at 8:44 pm on April 20th, 2012:

    ce simpatica ai fost! :P

  2. 2 sunkissed said at 11:51 pm on April 20th, 2012:

    Eh, sa vezi ce simpatica am fost cand ma chinuiam sa urc scarile la etajul I si imi blestemam mandria de a nu lua liftul macar un etaj :D


Leave a Reply