Lisabona

Posted: July 19th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , | No Comments »

M-am intors dintr-un paradis mai mic.

Lisabona este orasul in care majoritatea celor din grupul cu care am fost si-ar dori sa se mute. Eu nu. Este un oras asa de frumos, asa de plin, insa atat de trist sub toate straturile sale, incat nu cred ca as putea sa traiesc acolo fara sa plang.

Fado explica cel mai bine tristetea acestui oras. Orasul in care se asteapta. Astepti sa urci sus sus sus pe stradute pavate si intortocheate. Astepti la malul raului sa vezi corabia celui iubit cum revine in port. Astepti la coada la bilete la tren. Astepti la cafea. Astepti si tot astepti. O asteptare trista, apasatoare, demna.

Lisabona este in schimb orasul in care m-as pierde. Atatea sunt de descoperit, atatea sunt de aflat, atatea sunt de invatat, ca astea 5 zile petrecute acolo mi se par meschin de putine. Nu am vazut oceanul decat pentru o zi si de pe o singura plaja. Nu am vazut cate muzee puteam. Nu am plans decat o data in Casa do Fado. Nu m-am pierdut decat putin pe sus, pe langa Castel.

Sunt atatea lucruri pe care totusi cred ca o sa le visez o viata intreaga. Vuietul oceanului. Fado. Bossa Nova pe plaja din Cascais. Bairro Alto. Casa do Fado. Mirosul de peste prajit. Veselia contagioasa. Trotuarele minunate. Vederea Lisabonei de sus. Mici surprize la fiecare colt. Bunul gust si aroma de nou, de vacanta, de frumos. Minunatul Prego no pao. Dulciurile din Belem.

Abia astept o reintoarcere. Sunt locuri in care, desi stii ca nu te-ai putea muta, stii ca te vei intoarce. Lisabona e unul din ele.

 



Leave a Reply