Pulsul lucrurilor

Posted: July 27th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , | No Comments »

Inca o data inspirata de Facebook si mizeria ce s-a revarsat acolo, mai ales in ultimele saptamani de scandal politic, mi-am dat seama de ce o buna parte din noi nu va ajunge departe.

Pentru ca nu vrem.

Pentru ca ne e lene si sa ne dorim mai mult, si sa facem mai mult. Ne e sila chiar si de ceea ce alegem noi sa facem in viata – si aici vorbesc la un nivel micro-personal. Ne e sila sa intretinem relatii cu oameni pe care pretindem ca ii iubim. Ne e sila sa rupem relatii cu oameni care ne fac rau. Ne este oribil de groaza sa ne facem slujba pentru care am mers la interviu si am negociat un salariu. Ne e sila sa fim corecti. Sa fim politicosi, sa dam mai mult mereu fara sa ne intrebam cat o sa primim, la final. Ne e sila sa cautam ceva mai bun – si la propriu si la figurat. Si ce este ingrozitor de trist e ca ne e sila pana si sa visam si sa dorim.

Am ajuns asa incat oameni de varsta mea, tineri, cu minte in cap si cu trupul inca zdravan, traiesc si simt ca niste pensionari acriti de viata. Ma uit la ei, la vietile gaunoase pe care le duc si care e evident ca nu ii mai satisfac, ma uit la cat de in scarba fac lucrurile si mi-e si mie groaza ca apocalipsa zombie a venit deja si noi nu ne dam seama.

Stiti probabil – daca nu, aflati acum – ca am o pasiune aproape de boala de a citi articole din domenii care ma intereseaza, scrise de romani, si de a observa daca acesti redactori, editori, scriitori, content manager sau ce or fi ei fac ce trebuie sa faca. Inutil sa va zic ca nu, ca unii nu stiu gramatica, ca oamenii inca mai pun virgule intre subiect si predicat, ca nu isi dau minima silinta de a reciti un articol macar pentru a corecta o litera in plus. Mai bine citesc un Techcrunch, un NME, un Rolling Stones, un BBC, si incerc sa nu ma mai gandesc daca mizeriile de se publica in ultimul timp sunt mizerii din sila unora de a le scrie sau din sila manifestata la interviu sau test de competente de aia care i-au angajat. Sau un mix oribil.

Asta e un exemplu minor de tot care m-a inspirat, pentru ca am zis ca vorbesc la un nivel micro-personal. Sunt multe chestii care nu sunt cum nu ca ar trebui sa fie, dar nu sunt nici macar cum ne-am dori sa fie. Pentru ca ne e sila. Probabil ca ne dorim cu totii sa coboare un conducator din ceruri si care sa ne spuna exact ce sa facem, cum sa ne traim viata, ce sa alegem si cum sa gandim. Si, desi pe fata l-am injura, i-am fi, de fapt, profund recunoscatori.

Nici nu stiu daca sa extind afirmatiile de mai sus la oameni de varsta mea sau nu. Nici nu stiu daca imi mai pasa asa cum pare ca imi pasa. Pana la urma, si apocalipsa zombie e buna de ceva, atata vreme cat tu inca esti viu. Nu?…



Leave a Reply