Septembrie, miercuri, alta viata, candva la pranz

Posted: September 19th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , , | 2 Comments »

Am trait mult timp cu impresia ca, daca sunt fericita, nu pot sa scriu.

Acum am invatat ca e ok. Scriu altfel. Mai visceral, mai lucid, mai viu, mai aproape de lumea in care, vrem, nu vrem, ne taraim corpurile vreme de zeci de ani.

Candva la pranz, in alta viata, obisnuiam sa fiu foarte trista. Tristetea de amiaza, combinat cu somnul naucitor, ma facea sa privesc in zare – la modul metaforic – si sa imi imaginez tot soiul de posibile drumuri pe care stiam, simteam ca nu o sa apuc. Intr-o zi am simtit ca o sa o apuc totusi pe unul din ele; si nu era pranz si nu era toamna.

Azi de dimineata citeam “Totul este iluminat” in metrou si am dat de expresia “stra-stra-stra-stra-stra bunicul meu”. Am incercat sa-mi imaginez si eu cum vine asta. De tata imi aduc aminte clar si puternic si dureros, adesea. De bunicul din partea lui imi aduc aminte din povesti si poze. De stra-bunicul, vag, din poze. Si apoi undeva ceva se pierde si ma lupt sa prind amintirile astea genetice cu o mana alunecoasa ca atunci cand transpiri de frica. Si nu reusesc.

As vrea in continuare sa stiu mai multe despre mine, cea de dinainte sa ma aflu. Cred ca s-ar dovedi de mare ajutor.


2 Comments on “Septembrie, miercuri, alta viata, candva la pranz”

  1. 1 Ring de dans said at 10:45 am on September 20th, 2012:

    Ar fi frumos daca am putea sa ne facem arborele genealogic din poze…sa ne vedem stramosii… si eu m-am gandit de multe ori, oare cat de mare a fost neamul meu acum sute de ani?….ce nume au purtat rudele mele…din pacate cam greu de realizat, dar ar fi foarte interesant :)

  2. 2 sunkissed said at 10:52 am on September 20th, 2012:

    Oh, la poze nici nu am indraznit sa ma gandesc :)


Leave a Reply