Ce-mi doresc. Lista scurta

Posted: January 7th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | No Comments »

Imi doresc mult ca unor oameni sa le vina mintea la cap. De fapt, sa inceapa sa isi asculte din nou mintea aia, pentru ca nu cred ca totusi ar fi plecat undeva. Mi-e dor de niste tampiti pe care nu-i mai vad pentru ca… nici eu nu stiu exact de ce. Si va rog sa nu imi ziceti sa ma apuc sa fac eu primul pas, pentru ca am facut atatia pasi ca ai putea sa refaci, pe traseul lor, intreg Amazonul.

Imi mai doresc sa am posibilitatea de a discerne dintre ce e important si ce nu si de a putea verbaliza in consecinta. Inca imi lipseste aceasta capacitate si ma simt lasata in urma de civilizatie din cauza asta.

Mai vreau ca oamenii sa acorde putin mai multa importanta lucrurilor mici. Viata e facuta din sentimente mici. Din mica dezamagire cand pierzi metroul. Dintr-un sentiment cald cand iti revezi colegii de la job dupa o pauza mare (si pe care nu o sa il marturisesti nimanui, caci, nu-i asa, nu e cool sa iti placa de oamenii de la job). Din moleseala placuta de dimineata cand mai ai cateva minute de somn, in weekend. De angoasa ca trebuie sa te trezesti dimineata, in fata ibricului cu cafea, in celelalte zile. Din bucuria de a mangaia un pui de catel. Din mica invidie pe care o simti cand vezi un om caruia ii sta parul mai bine in acea dimineata. Si tot asa.

Mai vreau o groaza de chestii pragmatice, dar prima, sus pe lista, e casa mea. Da, da, sunt un mic burghez, un  capitalist, nu inteleg ca e mai bine in chirie si tot asa. Bu-hu. Sunt de fapt un om care isi construieste cuiburi prin casele altora de foarte multi ani. De 4 ani ma mut anual. Intotdeauna sunt ingradita de conditia de chirias. Nu pot sa imi fac peretii mov – nu am gasit inca proprietarul occidental care sa locuiasca, absolut intamplator, aici in Bucuresti, si care sa ma lase sa ma simt, intr-adevar, ca acasa, acasa la mine unde as avea peretii mov. Asa ca ma scuzati, boemia poate sa insemne si altceva, nu doar alergat cu un rucsac de colo-colo.

Imi doresc sa nu mai am pana la bicicleta si sa imi aduc aminte ce bine e sa faci sport. Sa imi aduc aminte in fiecare dimineata si sa nu uit nici macar atunci cand acidul lactic isi face de cap. Sa ma uit in oglinda peste 2-3 luni si sa zic “da, mai fata, despre asta e vorba!”

Si mai vreau o cafea, e indecent de dimineata pentru Silvia care inca se simte in vacanta.



Leave a Reply