Despre cum sa te obisnuiesti cu nimicul

Posted: January 15th, 2013 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , , | 5 Comments »

Dupa cum am mai tot mentionat, sunt chirias de mult timp. Din 2004, de cand am venit la facultate. Si de atunci incerc sa ma obisnuiesc. Cu locuitul in case cumparate de altii, cu cotloanele ce nu sunt ale mele, cu detasarea, cu renuntarea, cu sentimentul de “temporar”.

Stergi mobila ca si cum ar fi a ta. Insa de fiece data cand mai vezi cate o crapatura pe care nu ai facut-o tu, cand mai simti cate un damb in parchet pe care nu il recunosti, cand mai scartaie o usa uneori, te simti tradat, te simti ca intr-o relatie in care ai aflat ca are pe alta. Esti gelos pe trecutul casei aleia, asa cum esti gelos si pe viitorul ei.

Nu-ti cumperi nimic al tau, de teama ca va trebui sa te muti. Iti iei chestii mici, marunte, neinsemnate aproape, pe care fie le lasi acolo cand te muti, de mila lor, pentru ca par ca s-au invatat prea bine cu spatiul si particularitatile casei ca sa le dezradacinezi tu, fie le iei dupa tine ca pe niste ramasite care sa iti aminteasca mereu de alte case in care ai avut alte vise.

Cand vii din vacante, oftezi fericit ca esti acasa. Si totusi amar, pentru ca stii ca nu esti, ca nimic de acolo nu iti apartine cu adevarat, chiar daca mobila e a ta. Refuzi uneori sa o numesti “acasa” – acasa ramane tot la parinti.

Sigur ca viata e mai usoara pentru cei ce nu acorda atentie materialului asa cum o fac eu. Pentru cei care vad niste pereti ca pe niste pereti si nu au probleme existentiale in a-i lasa in urma.

Dar eu sunt eu, dimineata cand deschid ochii doar ce simt ca as putea fi altcineva, dar imi trece pana pun de cafea. Si eu vreau, vreau sa am, sa posed, sa fie al meu. Ca multi altii, de fapt, insa nu recunoastem; nici nu stiu de ce nu recunoastem. O fi un soi de slabiciune, poate; insa sigur sunt si slabiciuni mai rele decat asta.


5 Comments on “Despre cum sa te obisnuiesti cu nimicul”

  1. 1 Ciupercutza said at 2:08 pm on January 16th, 2013:

    Baga tare “Prima Casa” :)
    Daca ai 1 an vechime la locul de munca (desi am impresia ca se accepta si 6 luni), du-te la banca si cere credit. Sa stii ca rata nu e asa fioroasa la o garsoniera si oricum tu te-ai obisnuit deja sa dai o suma lunara pentru a avea unde locui.

    http://www.banca-romaneasca.ro/pentru-tine/credite/creditul-pentru-casa/credit-prima-casa/avantaje.html

  2. 2 sunkissed said at 2:14 pm on January 16th, 2013:

    Situatia e putin mai complicata – eu lucrez exclusiv pe pfa.Ma gandesc la solutii, oricum, de ceva vreme, insa pentru 2 sau 3 camere.

    Oricum, voiam sa subliniez ca pentru unii oameni chiria nu e asa de misto si boema cum pare. Daca esti un om mai posesiv… ai imbulinat-o la fiecare mutare:)

  3. 3 Ciupercutza said at 2:34 pm on January 16th, 2013:

    Oooo te inteleg atat de bine! Mi se acrise maxim de chirie.

    Si cu pfa se pot lua credite. Daca vrei 3 camere, trebuie sa mai fie cineva codebitor. Mergi si intreaba la banca

  4. 4 sunkissed said at 3:01 pm on January 16th, 2013:

    Cum am zis, sunt in plin proces de gandit la solutii :) De vreo jumatate de an ma gandesc. Nu depinde numai de ce imi spune banca din pacate, sunt mai multe aspecte complicate la mijloc, ca numai asa stiu eu sa fac lucrurile :))

  5. 5 sunkissed said at 4:56 pm on January 17th, 2013:

    Revin cu un final cumva neasteptat :)) Din cauza codului meu CAEN si a veniturilor mele… nu pot lua credit nicaieri unde am intrebat. Deci… ce sa zic, cred ca trebuie sa ma obisnuiesc cu traiul in chirie in continuare


Leave a Reply