Iarna in Narnia nu e ceea ce pare ca este, este ceea ce pare ca nu este.

Posted: January 23rd, 2013 | Author: | Filed under: La comandă | Tags: , , , | No Comments »

Cand eram mica, Narnia era taramul meu preferat. Cautam in dulapuri intrarea secreta si ma rugam ca, daca o gasesc, sa nu fie nimic rau care sa ma astepte in iarna eterna.

Atunci iubeam iarna, e drept. Acum am crescut, iarna nu imi mai place si totusi inca visez sa am un dulap si sa pictez in interiorul lui intrarea in Narnia. Desi ceva imi spune ca, atunci cand cresti mare, e din ce in ce mai greu sa deschizi usa, trebuie sa apesi putin mai mult pe clanta. Trebuie sa ai forta aia pe care o au doar copiii atunci cand cred cu tarie in ceva. Un copil ar putea sa sparga un munte atunci cand crede in povesti. Adultii abia daca isi pot pune un picior in fata altuia, uneori.

Si cred ca totul se trage de la zapada. Zapada de Narnia nu iti da niciodata impresia ca ar putea sa fie altfel decat reala. Zapada de Narnia te ajuta sa speri in continuare ca vei avea dulapul ala cu usa spre Narnia si ca intr-o zi se va deschide. Zapada de Narnia care nu are nimic de-a face cu zapada de Bucuresti sau Brasov sau New York sau Dublin sau Roma. Zapada de Narnia in care, se vede treaba, poti sa umbli si descult, ca nu ti se va intampla nimic rau.

Mi s-a facut putin frig, tot scriind despre zapada si gandindu-ma la oamenii care nu mai cred in povesti sau nu si le mai scriu pe ale lor. Si ma gandesc ca in Narnia frigul trebuie sa fie diferit, chiar daca iarna aia e artificiala si acolo, chiar daca iarna aia nu e de bine. Cumva, lucrurile sunt mai bune pentru ca stii ca cineva poarta o batalie si pentru tine, iar asta e de ajuns. De-aia copiii sunt puternici si intelepti. Ei stiu ca altcineva poarta bataliile.

 

*Pentru Irina*

 



Leave a Reply