Si cand ti-e dor de soare

Posted: February 18th, 2013 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , | 2 Comments »

Mi-e atata de dor de soare, ca am inceput sa il visez.

Nu e o surpriza ca multe din visele mele se intampla la mare. Insa visez ca sunt la mare in amurg, cand soarele apune, cand se face frig, cand nu mai vezi prea bine imbinarea intre mal si plaja. Acum, pentru ca mi-e dor de soare, pentru ca imi cumpar preponderent haine negre, pentru ca ma trezesc dimineata ca si cum m-am culcat acum 5 minute, visez ca sunt la mare dimineata. Ca abia a rasarit soarele, ca pescarusii isi fac de cap, ca e inca frig dar, uite, incet-incet se incalzeste, ca imi fac curaj sa le povestesc talpilor despre cat de misto o sa fie acel prim pas in mare.

Mi-e atata de dor de soare, ca nu imi mai gasesc cuvintele. Si nu e ca si cum am o meserie ce presupune sa stiu mima, fapt care, recunosc, ma incurca intrucatva. Mi-e atat de dor de soare, ca dorul se transforma in depresie, in cantece de inima albastra, in amintiri, in cartele de metrou cu zero calatorii pline de intelesuri ascunse.

Mi-e atata de dor de soare, ca nu mai pot sa fiu activa ziua. Toate cafelele imi stau in gat – si aici chiar nu e niciun inteles ascuns. Tastele fac un zgomot sec, de plastic plictisit, bocancii mei ma enerveaza, nu mai am chef de rochii si nici macar – ce oroare – de curatenie.

Mi-e dor de soare si nu stiu ce o sa devin, in lipsa lui. Sigur nu ma usuc, ca o floare, nici nu imi cade coada, ca unei soparle. Dar ceva imi spune ca urmeaza o transformare si ca nu o sa fie de bine. Nu are cum sa fie de bine in lumina asta seaca, trista, goala, incredibil de impersonala.