Cum arata dezamagirea

Posted: April 5th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | No Comments »

Uneori dezamagirea arata ca un valatuc de praf.

E mic si trist acolo intr-un colt si stii ca ai face bine sa dai cu matura. Insa o matura nu vine niciodata singura si fara sa iti dai seama te trezesti ca de la acel valatuc mic de praf ai inceput sa faci curatenie mai ceva ca de Paste si Craciun in combinatie cu o nunta, poate a ta. Si uite asa rascolesti tot felul de alte bucatele mici de praf care ajung sa se invarta in aer si sa te sufoce.

Alteori, dezamagirea este un animalut mic si rau.

Te musca si te maraie chiar daca tu te porti frumos. Si ce e cel mai nasol e ca poata sa rasara de oriunde nici cu gandul nu gandesti. Din spatele unui raion cu cereale la care te holbezi de jumatate de ora pentru ca nu intelegi ce e cu atata zahar pe lume. De pe strada pe care mergi cu un zambet mare pe fata, avand grija sa inlocuiasca acel zambet cu o grimasa. Din cartea ta preferata, din spatele vreunui paragraf cu talc.

Insa de cele mai multe ori, dezamagirea ia chipul unor oameni.

Si de cele mai multe ori, ii cunosti pe oamenii aia. Si te uiti la ei, privesti prin ei si cauti intelesuri acolo unde nu a mai ramas nimic in afara de ea, dezamagirea. Imbracata in om, umbla pe strada cu privirea goala si are grija sa impiedice orice avant, pentru ca nimeni nu trebuie sa zboare cand altii nu pot nici macar sa se dea jos din pat dimineata.

Dezamagirea de primavara este unul din cele mai ciudate lucruri. Vrei sa iti vezi de viata si de primavara si te trezesti brusc tintuit de maini si de picioare. Si ai atatea drumuri de facut si atatea povesti de scris…



Leave a Reply