Nu mai pot sa stau. Nici nu pot sa plec

Posted: June 20th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine, La naiba! | Tags: , , , | No Comments »

Cred ca toata viata am apreciat sa fiu intre ciocan si nicovala. Poate pentru ca imi place sa traiesc in limbo, in momentele de dintre ceva si altceva, in nesiguranta pe care ti-o face cadou momentele de pauza, de amanare a unei decizii, in multitudinea de universuri care sunt posibile atunci cand nu alegi un drum.

Si normal ca atunci cand se intampla sa se concretizeze ceva, simt un mic ghiont in creier. Piticul din capul meu se razvrateste si ma cearta. Problema e ca intotdeauna mi-a placut sa multumesc pe toata lumea, mai mult chiar decat sa ma multumesc pe mine – chiar daca multumitul inseamna a-ti face piticul imaginar din creier sa danseze de bucurie.

Ce este insa cu adevarat ciudat e ca sunt zile de luciditate profunda in care imi dau seama cat de non-probleme sunt aceste lucruri. Sunt chestii cu adevarat mult mai importante in viata, iar pe unele dintre ele nici macar nu le cunosc inca. Si atunci rad, imi pun o rochie colorata si imi vad de vara.

De obicei, senzatia asta tine mai mult decat o cafea; dar alteori, somnul e mare, cafeaua e prea mica si luciditatea isi face pachetel si pleaca, lasandu-ma, fireste, asa cum imi sta (cred eu) cel mai bine: intre ciocan si nicovala.



Leave a Reply