Atatea drumuri

Posted: August 16th, 2013 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , | No Comments »

Sunt foarte fericita ca majoritatea oamenilor pot sa ignore. Ca pot sa nu vada toate drumurile si sa nu stie ca un pas mai la stanga sau o strangere de mana in minus ii poate duce in cu totul alta lume, ca pot sa viseze diferit si sa ajunga altfel.

Sunt fericita pentru ca pamantul nu ne poate sustine pe toti, noi aia care putem sa vedem drumurile in zare, cu mana facuta cozoroc, noi care stim ca putem nu numai sa facem stanga sau dreapta, dar putem sa facem si inainte si inapoi, si cercuri si intoarceri felurite.

Noi astia care vedem potentialul, de cele mai multe ori paralizam.

Mecanismul meu de  “coping” era sa ma intorc in trecut si sa mi-l imaginez si reinterpretez. De la o vreme, am renuntat la aceasta forma tare smechera de automutilare emotionala. Am renuntat intr-un puseu absolut salbatic de a pune toate lucrurile in ordine, chiar daca am sacrificat alte lucruri care pareau in si mai ordine.

De atunci, am mers cumva drept, dar cu multe perioade in care stau.

Stau si fac ceea ce se cheama procrastinare. Paralizez. Ma imaginez in locuri si pe alte drumuri. Apoi imi imaginez alti oameni in alte locuri si pe alte drumuri. Petrec ore in sir cu ochii lipiti de cate un ecran, imaginandu-mi.

Nu-mi fac insa griji. Candva o sa obosesc. Si o sa inteleg. Varsta asta, anii astia nu trec nici ei degeaba. Cel putin pentru mine, cu toate defectele mele cu toate chestiile pe care mi le imaginez, si cu toate momentele in care stau, cu toate clipele in care paralizez, stiu ca e inca un drum, inca o dreapta, inca niste lucruri care se intampla oamenilor care… sunt fericiti.



Leave a Reply