Jingle hells

Posted: December 13th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , , | 2 Comments »

Pe măsură ce devii om mare, și mai mare, cel mai mare, Crăciunul devine din ce în ce mai greu de crescut. Dospește mai greu ca în copilărie, când ți-era ușor să faci aluatul de sărbători. Se cristalizează mai greu decât zâmbetul tău de copil în fața primei ninsori. Și te prinde nițelus mai dificil decât cărțile specifice Crăciunului pe care le devorai sub plapumă, cu lanterna.

Oamenii mari aleargă, măi. Fug, se duc, se uită, cumpără, decid, calculează, împart, completează fișe cu perioad de concediu, își zâmbesc fals, uită, negociază prețul brazilor, lasă de la ei și iau cu lăcomie de la alții. Oamenii mari sunt niște versiuni amplificate a ceea ce reprezintă ei. Când, de Crăciun, ar trebui să fie chiar invers. Ar trebui să fim iar copii.

Eu una nu țin minte goana, fuga, zăpăceala, amorțeala. De Crăciun, țin minte colinda, prietenia, familia aproape, gândurile bune și portocalele. Bradul, mirosul, globurile, ai mei, drumurile frumoase, sania, haina groasă, căciula de urs (cu care am dormit în brațe, multă vreme).

Uneori mi-e rușine. Dar, de cele mai multe ori, îmi amintesc la timp. Și pot să zâmbesc cu un zâmbet știrb, iar.


2 Comments on “Jingle hells”

  1. 1 Dorinu' said at 12:43 am on December 17th, 2013:

    Imi aminteste de o versiune animata a craciunului insa in varianta sadica cu hitler facand craciunul in iad, insa asta este doar o imaginea dea mea, insa imi pare bine sa mai vad si ceva persoane realiste nu doar chestii frumoase si aparent visatoare…

  2. 2 sunkissed said at 7:15 pm on January 13th, 2014:

    :-)


Leave a Reply