De ce să nu

Posted: January 31st, 2014 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , | No Comments »

Well the night does funny things inside a man
These old tom-cat feelings you don’t understand,

Nu am înțeles cântecul ăsta decât într-o perioadă foarte ciudată a vieții mele, când eram prea tânără și confundam presentimentul ăla acut cum că cineva e foarte nepotrivit pentru mine cu teamă. A fost perioada vieții mele în care am învățat să mă străduiesc mai mult decât era omenește posibil, doar pentru că scrisesem eu o poveste care credeam că e cea mai frumoasă poveste pe care trebuie să o trăiesc. Și m-am chinuit, rău m-am chinuit, pentru a trece de primele rânduri: “A fost odată…”. N-am trecut. N-a fost.

Ei bine, acum că am crescut și am mai înțeles unele chestii, nu mai înțeleg acest cântec. E un cântec frumos. Nu zic nu. E Tom Waits, nu are cum să greșească. Doar că… dacă ți-e frică să nu te îndrăgostești de cineva, am o veste pentru tine. Deja ai făcut-o. Știu, că am trecut și prin asta. Prin teama aproape de sufocare în fața sentimentului că ți s-a smuls covorul de sub picioare de bine ce îți e. Prin frica de a te lăsa să fii a cuiva, deși deja erai de ceva timp. Prin proiecția ta în afara unei legături în care îți doreai, de fapt, să fii, cu toată ființa ta.

Ca și mai sus, am luptat. De data asta nu am luptat prostește. Și nici singură. Nu am luptat să nu fiu eu, să fiu altcineva, să fie altcineva. Am luptat fără să lupt de fapt. Am răzbit, într-un final. Pare stupid să te lupți așa și să te străduiești să îți permiți să fii fericit. Cu toții ne dorim asta, nu? Corect. Dar asta nu înseamnă că suntem și gata să fim fericiți.

Mie azi nu îmi mai e frică. Mi-e în multe alte lucruri. Dar îmi doresc să trec prin toate. Vreau să învăț să lupt în câte feluri se poate pentru fericire. De oricâte feluri ar fi ea și oricât ar dura.

*Mi se trage de la iarnă, scriitura asta. Afară e ger, biroul nu se aerisește iar creierul meu se adulmecă pe sine puțin cam mult.*