Să fie oare chiar primăvară?

Posted: March 12th, 2014 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , | No Comments »

Și n-am mai scris și între timp a venit primăvara, tiptil de tot, chiar foarte încet, ca un bătrân care nu se încumetă să se mai ducă nicăieri pentru că nu știe dacă se mai întoarce. Mi s-a părut chiar că această primăvară a fost îndărătnică și a făcut tot ce i-a stat în putere spre a ajunge cât mai târziu. Nori, ploaie, vânt, atmosferă ce scoate ce e mai rău din oameni – cred că de-aia nici n-am mai scris, de fapt.

Și știu că n-am mai scris și pentru că și eu, la rândul meu, m-am întrebat de va veni oare primăvara. Am stat în colțul meu sigur în vreme ce afară lumea se polua cu nerăbdare și m-am întrebat de nu cumva am ajuns in limbo pentru o perioadă mai lungă de timp. Așa cum și mașina mea n-a mai vrut să pornească fără baterie, nici eu nu am reușit să mă urnesc dintr-ale mele, rămânând fără combustibil fix când nu mi-aș fi dorit să se întâmple asta. Dar poate că era totuși cazul să se întâmple asta. Cine să știe.

Cert e că primele raze de soare au coincis cu niște planuri, niște fluturi în stomac pe care îi simt în legătură cu acele planuri, cu un start din senin al meu și al minții mele, cu un fel de salt brusc, ca atunci când te tot întrebi dacă să… dar n-ar fi mai bine să nu… și dintr-o dată zici la naiba cu toate și sari.

Sigur că lucrurile sunt mult mai puțin dramatice de atât. Aș putea chiar spune că, pentru unii oameni, pare că nu s-a petrecut, de fapt, nimic. Dar nu-i nimic, mie mereu mi-a plăcut să exagerez. Mă simt de parcă trăiesc o epopee și nu o nuvelă.

Oricum. E cald. E bine. Se întâmplă lucruri. O să fie și mai bine. O să fie primăvară.



Leave a Reply