Și se făcură 11

Posted: March 19th, 2014 | Author: | Filed under: Fără nume | Tags: | Comments Off

Am căpătat obiceiul de a vrea să stau deoparte de toți în ziua asta. Poate pentru că și tu ești la fel de departe de lume și simt nevoia să mai existe ceva care să ne lege. Ceva care să ne lege mai mult decât au făcut-o ăștia 11 ani de absență.

Nu mi-e dor de tine doar pe 19 martie, mi-e dor de tine în absolut fiecare zi. Dar ăsta a devenit acum normalul pentru mine și starea asta de dor și de așteptare mi-a ghidat întreaga viață, mi-a schimbat întreaga viață.

Cred că oamenii așteaptă mereu să se întoarcă la cum erau, după ce pierd pe cineva. Mi-a fost clar din prima clipă că n-ai cum. E o transformare așa de radicală, că viața ta e altfel pentru totdeauna și uneori e tare greu să accepți că ăsta nu e un lucru rău.

Credeai despre mine că sunt naivă și că am prea mare încredere în oameni – încă mai sunt, încă mai am, dar mult mai puțin ca ultima oară când am vorbit. Acum știu că oricine poate să plece oricând. Într-un fel sau altul. Iar asta m-a ajutat să-mi iau mult mai puține șuturi în fund decât s-ar fi putut.

Anii trec și lasă urme. Lasă dor. Mi-e dor și mi-e greu, Și de aia stau deoparte de lume în ziua asta, nu mă duc la birou și nu fac aproape nimic. Pentru că e ziua în care îmi amintesc cel mai mult ce și cât am pierdut și cum să privesc eu oameni în ochi și să vorbesc despre planuri și task-uri și Facebook și obiective când eu am chestia asta în mine? Nu e corect.

Așa că stau și mă gândesc, în fiecare zi de 19 martie. Stau, internalizez și îți scriu. Ce dor îmi e să mai stăm la povești. Poate de data asta aș avea și eu ceva cu care să contribui – întâmplări, gânduri izvorâte din experiențe… Nu știu cum ar decurge o așa conversație. Dar vezi, de-aia am toată ziua la dispoziție: să-mi imaginez.


Comments are closed.