Grinch.

Posted: December 17th, 2015 | Author: | Filed under: Eu cu mine, Gânduri în corabie | Tags: , , , , | No Comments »

Cred că există o vârstă critică, aia în care ajungem să pierdem spiritul Crăciunului cu totul. O vreme ne prefacem că e ok, ne ascundem tristețea prin cadouri care mai de care mai scumpe, cât să ne ia ochii nouă, nu neapărat celor pe care vrem să-i fericim. Apoi, probabil că pentru ăia care au copii e ușor mai simplu, că nah. Te străduiești pentru ei și până la urmă începe să-ți placă cum se învârte roata și ajungi tu să fii Moș Crăciun.

Pentru alții, cred că vine un moment în care renunți. Cred că că la mine s-a întâmplat pe la 30 de ani, acuș adică. Și mă simt de parcă mi-aș fi pierdut cel mai bun prieten.

Cumva uneori sper că sunt într-un film din ăla cu happy end, în care mă comport ca un Grinch o oră pentru ca apoi să mi se demonstreze că fiecare din noi duce în suflet spiritul Crăciunului, etc etc. Și cadrul final să fie cu zăpadă și familia adunată în jurul focului.

Dar îmi dau și eu seama ca e o speranță absurdă și că de fapt, chiar se întâmplă. Anul ăsta mi-e foarte greu, imposibil chiar, să mai simt zurgălăi în locul ăla din stânga.

Tot ce simt e o amărăciune de-o duc cu mine de două luni încoace, rușinea că inabilitatea mea de a mă bucura de perioada asta mă împiedică să mă străduiesc să le arăt și altora că îmi pasă, apăsari din astea de om matur care țin de cât ai în buzunar, griji felurite și stupide despre viitor care mă apucă de picior fix pe la 2, 3 noaptea, când mă trezesc ca să beau apa și de fapt zici că beau un pahar mare de nenorociri.

Tot ce vreau e să mă lase toată lumea în pace, să zac acasă cu pisicile și multele, prea multele cărți adunate și necitite. Un pic de timp pentru mine. Un moment de răgaz să înțeleg și eu ce dracu se întâmplă – oare sunt doar obosită până la epuizare, sau adultă până la epuizare?

Dar hei, pentru că aparent nu mai cred în Moș Crăciun, nu o să primesc ce vreau.

Grinch.



Leave a Reply