Scrie.

Posted: March 19th, 2017 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Comments Off

Azi se fac 14 ani de când nu te am lângă mine. Sunt 14 ani prin care am trecut prin toate stările posibile și imposibile, am experimentat sentimente care cred că nu au nici măcar definiție în dicționar și am retrăit momente cu obsesia în buzunar. M-ai învățat, printre atâtea, arta lui ‘ce-ar fi fost dacă’, artă pe care în 14 ani am dus-o pe noi culmi.

Și totuși, printre atâtea superlative, de 14 ani cel mai simplu, cel mai corect, cel mai definitoriu este un singur cuvânt: dor.

Mi-a fost furie, groază, teamă, supărare, tristețe și durere de mii de ori. Dar mereu, mereu mi-e dor. E la mine în portofel și când sunt la cinema, și când ies în oraș, și când mă pregătesc de o nouă călătorie, și când vin acasă. E prezent cu mine la birou, în cele mai grele zile, sau acasă, când silesc pisica să stea la mângâiat.

Dorul de tine mi-a adus azi un altul: cel de scris. Nu am mai scris. M-ai fi certat. Ți-aș fi zis că n-am ce. Ai fi râs. Ți-aș fi zis că mi-e teamă că nu sunt suficient de bună. Ai fi râs și mai tare. Și uite-așa ar fi trecut ziua, tu râzând și eu luând pixul, de ciudă, și apucându-mă să scriu (ți-am zis că-s bună la ‘ce-ar fi fost dacă’).

Sunt 14 ani, mi-e dor și da, o să scriu. Ce să facem și noi cu dorul ăsta; ce putem: îl luăm, îl modelăm, îl facem cerneală și-l așternem peste alte lucruri ca să le acopere ca o plapumă pufoasă, albă, pură.