Liebe

Posted: October 26th, 2017 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , | No Comments »

Ce iubesc eu Londra, dar ce-o să mai iubesc Berlinul.

Anul ăsta m-am plimbat prin orașe la care doar visam, am băut cafele la New York și bere craft în Los Angeles, m-am uitat la ambele oceane, de-o parte și de alta, am analizat poienile Scoției și străzile pavate ale Barcelonei, m-am amorezat de Londra iar.

Și totul a pălit când am ajuns în Berlin.

Nu știu cum și de ce, m-am trezit că mă simt acasă. S-a dat ceasul înapoi cu niște mulți ani și m-am trezit copilă, prima dată ieșită din țară, în Freiburg – o bijuterie de oraș revizitată acum doi ani. M-am trezit cu aceeași liniște aflată într-o combinație mortală cu uimirea în fața unui oraș în care am simțit firescul. Nu, nu uimirea de turist m-a făcut să fiu head over heels pentru Berlin, ci sentimentul de normalitate și de viață liniștită. N-am avut chef decât de un muzeu – de altfel voi avea timp și de asta, că tocmai ce am planificat o vacanță nouă în noul meu oraș de suflet în martie – și m-am plimbat pe-afară prin ploaie, soare, vânt, brumă și alte oferte de nerefuzat ale anotimpului. Au fost locuri unde am plâns, altele în care am râs. Au fost clădiri care m-au făcut să tac și absențe ale altor clădiri care m-au făcut să vorbesc continuu. Au fost cele mai grozave două concerte la care am fost în viața mea: Nick Cave & The Bad Seeds a doua oară și The National a treia oară (și a doua când îi merg în spate lui Matt pentru că pur și simplu nu pot să îi dau drumul).

A fost Berlin. Mai vin la anul. Mă mai îndrăgostesc între timp. Se știe treaba că absențele îmi alimentează obsesiile – chiar și pentru orașe.



Leave a Reply