A sunkissed world » Despre natura lucrurilor

Nu ne trebuie mentalisti

sunkissed — Mon, 21 May 2012 08:24:33 +0000

Suntem oricum foarte priceputi in a ne pacali unii pe altii. Ce nevoie mai avem de altii care sa faca asta pentru noi? Ba chiar suntem si mai priceputi in a ne pacali pe noi insine, in a ne manipula, in a ne convinge de chestii, in a aplica fel si fel de trucuri asupra noastra incat, sincer, nu mai avem nevoie de tot felul de magicieni.

In weekend m-a plouat pana la piele si m-am incalzit intr-o casa ce nu era a mea, dar pentru vreo 24 de ore a cam fost. Am simtit ca imi tradez orasul de suflet cu un altul, ceea ce fireste ca nu e cazul. Brasov nu e Sibiu asa cum nici Constanta nu e Vama Veche – dar nici nu trebuie sa fie.

In Brasov am venit intotdeauna pentru rasfat, pe cand in Sibiu mergeam adesea ca sa uit. In Brasov mergeam cu ai mei cand eram mica si mi se faceau toate poftele. Asa ca si acest weekend a stat sub acelasi semn. M-am simtit mica si am avut parte de un weekend hedonist de oameni mari. Asa cum mai e si cazul. M-am pacalit singura ca am dreptul, in astea doua zile, sa fac orice. Orice insemnand, de exemplu, sa-mi beau cafeaua de dimineata la ora 2, in pat sau sa ma plimb la 1 noaptea la fast-food. Imi place sa cred ca timpul si consecintele sale se suspenda atunci cand esti turist.

Ploaia si umezeala si lipsa bicicletei nu prea imi fac bine. Ma trezesc cu pixul in mana si fara cuvinte de prea multe ori. E ca si cum incerc sa scriu / sa fiu intr-o limba straina, pe care am stiut-o si am uitat-o; sau poate nu am stiut-o niciodata si doar mi-am imaginat tot.

M-am reapucat de H. Murakami. Incerc sa ii dau o sansa dupa Padurea Norvegiana – cred ca am mai scris ca nu mi-a venit sa-mi vand sufletul pentru aceasta carte. Sa vedem cum merge cu povestirile, desi previziunile sunt rezervate.

E luni si asta nu-i deloc bine pentru suflet.

Runrunrun

sunkissed — Wed, 16 May 2012 20:55:30 +0000

Ne petrecem timpul fugind. De ceasul desteptator, de sefi, de copii, de batranete, de griji, de scoala, de oamenii cu pistrui, de bigoti, de mincinosi, de blugii prea stramti care ne sugruma gambele, de pantofi incomozi, de restaurante murdare, de amintiri neplacute, de nunti, de botezuri, de cumetrii, de bani dati, de bani luati (de la noi), de autobuze gresite, de asternuturi de pat care iti cauzeaza mancarimi, de mochete albastre, de jaluzele verticale, de vandut casa copilariei, de cumparat casa copilariei altuia, de masini, de biciclete, de caini, de pisici, de hamsteri, de magazine mici in care miroase a mucegai, de molii, de poezii proaste, de poezii prea bune, de carti prea mari, de tehnologie, de lipsa ei, de mailuri, de posta, de cosuri, de dureri de cap sau abdominale sau ambele in acelasi timp, de stat noaptea pana tarziu, de mancat seara, de diete, de cosmaruri, de preoti, de covoare scamosate, de prieteni vechi, de fosti si foste, de viitori, de ganduri marsave, de ganduri murdare, de spovedanii, de perne colturoase, de hipsteri, de repetitie, de repetitii, de esec si unii de altii.

Intrebarile care se pun sunt:

a. stii cat de important e sa ai adidasi buni pentru alergat? Nu-i ai? Nu alerga.

b. spre ce dracului alergam asa pasionati? Unde credem ca o sa ne duca goana asta?

Mi-e dor sa zac pe plaja cu gasca mea de lei stravezii, linstiti si cuminti,care au adidasii potriviti pentru alergat, dar care au si inteligenta de a nu-i folosi.

Se pare ca trebuie sa fie vara ca sa mi se linisteasca gandurile prin cap.

Whatever

sunkissed — Wed, 09 May 2012 08:41:19 +0000

Vine o zi cand iti dai seama ca te-ai facut mare, si nu in sensul ala rau. In sensul care iti permite sa traiesti si sa te simti bine in pielea ta. Ziua aia este aceea in care, in loc sa discuti si sa diseci firul in patru, zici “whatever” si bine faci.

Sigur ca uneori e bine sa analizezi, discuti cu prietenii, ai conversatii profunde. Dar alteori, in fata faptelor deja implinite, cuvintelor deja spuse sau scrise, chestiilor intamplate, regretelor, oamenilor care au plecat si asa mai departe, nu poti decat sa ridici din umeri a nepasare din aia buna si sa-ti vezi de viata.

Am acceptat in final ca lucrurile s-au schimbat si ca e foarte bine asa. Intr-o zi glorioasa am inteles ca e bine sa nu mai incerc sa multumesc pe toata lumea si nici sa imping eu lucruri pe tobogan. Ca, daca un om nu vorbeste cu mine si vorbeste cu altii, e alegerea lui exclusiva si ca nu trebuie sa ma supar pe el sau pe altii care mi le zic. Uatevar.

Important e ce vrei sa faci mai departe. Ai chef sa iesi la cafea, iesi, ai chef sa-ti pui tenisii aia rupti, ii pui, ai chef sa te duci la mare, te duci, ai chef sa arunci inutilul la gunoi, il arunci. Pierdem prea mult timp scormonind. Si imi pare atat de rau, uneori, sa vad oameni dragi mie mereu cu pamant sub unghii. Dar asta e, ce sa-i faci. Si eu ma trezesc uneori in namol pana in gat, dar azi nu e o zi din aia.

Probabil ca iar e o zi prea pragmatica pentru mine. Dar poate asa trebuie sa fie.

Haidi ba, uatevar. Hai sa ne vedem de luna mai in liniste, cu ciocolata si cafea.

Ce-am invatat in ultimele doua saptamani

sunkissed — Fri, 04 May 2012 06:12:16 +0000

Am invatat sa am iar grija de mine, sa ma duc la sport si sa imi dau sufletul pe banda pentru o cauza nobila: un trup sanatos si, s-o spunem si pe aia dreapta, numai bun de afisat pe plaja.

Am mai invatat ca metabolismul este o femeie de moravuri usoare – uneori, mai repede chiar decat te-ai astepta, iese la pensie. Nu mai merge ca in liceu, cand nu mancai o zi si pac! slabeai 4 kile sau ridicai o sticla de 2 l de apa si pac! aveai brate definite.

Am mai invatat ca maieul megru, blugii prespalati si mana cu aratatorul si degetul mic ridicate in toate pozele nu te fac roacher. Pe de alta parte, de ce ai vrea sa fii categorisit cumva? Ah, pentru ca iti plac etichetele si, fara una, simti ca n-ai rost in lume. Trist.

Am invatat si ca majoritatea chestiilor din capul meu nu s-au intamplat inca si probabil nici ca se vor intampla. Dar asta m-a facut sa fiu neatenta cu restul ce probabil ca se vor intampla. Nu asa cum vreau eu, pentru ca le-am neglijat.

Am invatat ca atunci cand crezi ca nu mai poti, e bine uneori sa mai incerci putin. Cand eu, de exemplu, zic ca nu mai pot, mai pot inca vreo 100-200 de metri. True story.

Am invatat si ca imi trebuie o noua sa la bicicleta, pentru ca, vorba aia, ori ea, ori eu!

Mistaken for strangers*

sunkissed — Wed, 02 May 2012 19:36:08 +0000

De aici.

Stiu ce imi trebuie. Imi trebuie sa dorm. Luciditatea imi face rau, bai, dar rau. Si totusi nu pot sa dorm. Sunt atatea de facut, de amintit, de regretat, atatea arome in viata asta pentru care trebuie sa stai treaz, asa ca ma ia cu ameteala, in niciun caz cu somn.

Sigur ca imi e somn. Mi-e cu adevarat somn; la orice ora din zi sau din noapte, daca ma intrebi, mie imi e somn. Dar evit somnul, evit sa ma pierd printre asternuturile mele pufoase si mirosind a lavanda sau a amestec chimic cu miros de lavanda continut de sticla de balsam de rufe ce imi da palpitatii daca e la jumate. Dar imi doresc sa stau treaza, sa fiu, sa ma intamplu printre oameni, nu prin vise.

Imi trebuie sa dorm, asa cum altora le trebuie admiratie sau respect sau bani, adica imperios. Si o sa ma silesc sa dorm, numai ca, ajunsa in pat, o sa deschid ochii lar, larg de tot, ca o bufnita. Si nu o sa dorm.

Problema e ca imi e necesar sa dorm, stiu asta, dar nu vreau, pentru ca sunt fericita si trebuie sa imi traiesc fericirile treaza.

Caldura asta de mai nu imi face bine, monser.

Cudetoate

sunkissed — Mon, 23 Apr 2012 09:49:59 +0000

Viata ca o shaorma cu de toate, mananci pana cand ti se face rau. Si apoi esti gata sa o iei din nou de la capat, dupa mici momente de respiro in care esti deprimat pentru ca ai mancat prea mult.

Uneori mai mergi si la sala, la modul mai putin metaforic. M-am decis azi, dupa ce m-am visat, a doua noapte la rand, obeza, sa ma reapuc de sala. Asa ca diseara o sa pedalez in veselie, la subsol, eu cu gandurile mele. As pedala in realitate, in aer liber, dar ma tem ca nu-mi permite orasul si nici haitele de caini omniprezente.

O sa ma tin de sala intensiv pana cand o sa ma visez slaba. Apoi o sa merg cu moderatie.

In rest, am avut parte de un weekend grozav, am descoperit locuri noi, m-am plimbat si am mancat o groaza de chestii dulci – de unde si visele urate. Asa frumos mi-e in ultima vreme, ca mi-e greu sa nu-mi fac grijile mele silvistice stupide.

Trebuie sa marturisesc ca…

sunkissed — Sun, 15 Apr 2012 17:54:32 +0000

Nu prea am iubit Pastele. Nu prea l-am inteles, pana acum. Cand eram mica, mergeam aproape in fiecare seara la biserica, in Saptamana Mare. Si nu mergeam ca sa stau de vorba cu alti copii; nu. Mergeam ca sa stau la slujba, sa cant Prohodul etc. Si atunci simteam ca e ceva trist, apasator si greoi in sarbatoarea asta. Saptamana Mare de lipsuri si greutati la care se supuneau credinciosii nu mi se parea ca poate fi asa de iute depasita de o zi de bucurie si imbuibare cu mancare. Eram, repet, mica si nu intelegeam prea bine religia si altele; nu intelegeam, ca si acum, mixul de obiceiuri crestine cu cele pagande, nu pricepeam mai ales de ce “nu se cade” sa una sau sa alta si ce treaba are asta cu ce se intampla la biserica.

Anii au trecut, eu cu credinta am lasat-o mai moale din diverse cauze, m-am indepartat de toate lucrurile astea, am devenit sceptica si, bonus, am inceput sa ma intristez cand veneau primele luni de primavara, pe care le asociam cu diverse pierderi si ghinioane survenite in aceasta perioada. Singura constanta de Paste a ramas ca mergeam, in fiecare noapte, la slujba de inviere cu mama.

Nu iubeam Pastele pana mai ieri, de fapt. Pentru ca abia ieri, la coada anuala la lumina, am inteles care e spilul. Am inteles abia la venerabila mea varsta ca oamenii au nevoie sa insemne ceva. Sa fie prezenti si sa serbeze asta anual, sa celebreze faptul ca, dupa toata iarna grea si dupa inca un an de trairi si emotii si constientizarea faptului ca sunt totusi ca niste musculite de otet, uite ca sunt vii si frumosi si bucurosi si undeva, chiar daca mai adanc, buni.

Stiu ca nu am facut mare descoperire si ca probabil exista o gramada de tratate stiintifico-filosofico-diverse care analizeaza sarbatorile religioase prin prisma, daca vreti, pagana sau uatevar. Nu-mi pasa prea tare, imi pasa doar ca aseara a fost frumos si n-am mai simtit apasarea pe care o simteam, anual, de Paste. Iar azi am iesit pe ploaie si am facut poze la copaci, la flori, la toate chestiile care se scutura de iarna si isi revin la viata. Chiar si cainilor, care nu prea au vrut ei sa stea la poze, dar i-am silit.

Sau, mai stii, poate ca revelatia asta a mea e datorata si de faptul ca am gatit ieri. Am inlocuit ganditul in autobuz cu ganditul la cratita. Deh, varsta.

Show yourself, iepure

sunkissed — Fri, 13 Apr 2012 08:20:47 +0000

E vineri, 13 si nu mai cred in ghinioane. Cel putin nu in ghinioane programate. Asa ne-am planificat sa avem grija sa ni se intample ceva rau martea, vinerea si in zilele de 13, ori de cate ori ne trece calea o pisica neagra si mai ales de fiecare data cand trecem pe sub o scara, incat, ce sa vezi, chiar se intampla o rautate.

Ai zice ca anii de evolutie ar fi trebuit sa faca din noi oameni destepti, care inteleg teoria profetiilor care se adeveresc singure. Dar, nu.

Pentru ca e vineri, 13, m-am decis sa ma gandesc la iepuri care ies din palarii felurite – adica la magie, fireste. Mi-as dori un strop de magie in ce priveste lucrurile concrete, dar n-ai sa vezi. Pentru ca unele chestii concrete nu tin de noi si tot stresul si toata bataia de cap de care dai dovada incercand sa indupleci universul nu duc nicaieri.

Dar cum eu cred in balauri si Mos Craciun, inca sper ca magia sa se faca simtita si in chestii gen “salariu”, “impozit”, “statul roman” si altele de genul.

Suntem cu totii niste copii care se joaca de-a viata. Nu stim cum sa ne purtam cand ni se iau jucariile. Ce bine ca de mica am fost darnica si le dadeam de una singura. Asa, am ajuns sa nu mai fiu un copil stresat si sa incerc intotdeauna sa cred in magie, chiar si cand ea se lasa asteptata. Scorpia.

Sambata dimineata

sunkissed — Sat, 07 Apr 2012 09:03:26 +0000

Vantul isi face loc printre crengile abia inmugurite ale teiului care cred ca vrea sa intre in casa. Normal ca vrea sa intre in casa, aici e bine si frumos si eu stiu sa gatesc, mai nou.

Azi noapte am visat ca aveam un puiut de labrador negru, o catelusa pe care o chema Tess si care era foarte cuminte. Cred ca dorinta asta de a avea un catel o sa-mi manance zilele si probabil ca o sa vina ziua in care o sa trec peste toaaaate motivele – foarte bune, de altfel – de a nu creste un catel la bloc etc.

Mama e intr-un tren care o aduce la mine. O sa fie o zi plina cu ea si ma bucur. Imi place cand lucrurile se aseaza bine si cand in cutia in care iti tii cafeaua mai ai exact acea cantitate necesara pentru a face cafeaua perfecta de sambata dimineata.

Sunt multe chestii care imi lipsesc. In schimb, sunt multe chestii pe care nu credeam ca o sa le am vreodata. Cum ar fi o rochie portocaliu aprins pe care eu nu as fi cumparat-o de una singura si in care ma simt ca o printesa. Sau cum ar fi aceasta canapea galbena in care ma afund si in care ma linistesc de fiece data.

Am inceput timid sa scriu iar recenzii muzicale. Le veti vedea in curand intr-un loc frumos si destept. Mi-era dor sa scriu despre muzica. Mi-era dor sa scot din cap imaginile care ma apasa si sa le pun in cuvinte si sa multumesc astfel pentru notele muzicale care imi intra in suflet.

Pe de alta parte, e frumos sa fie primavara si sa nu ma mai tem de ghinioane. Ele vin si pleaca. Ieri de exemplu mi-a taiat o pisica neagra calea si ceasul meu care arata si ziua si luna era defazat si imi spunea ca suntem in 13. Ai fi zis ca doua ghinioane se anihileaza unul pe altul, dar v-ati fi inselat. Si totusi, seara m-a prins cu rochia perfecta in dulap si mancand junk in fata televizorului cu 3rd Rock From The Sun. Ceea ce, daca stai sa te gandesti, e un mare noroc.

Oh, the beautiful spring

sunkissed — Sat, 31 Mar 2012 13:15:14 +0000

Frumoasa primavara; cu vant, cu tei inmugurit, cu ameteala, cu astenie, cu bomboane si cu lucruri gretos de dulci. Frumoasa primavara in care pixul alearga iar voios pe hartie, rochiile se scot la iveala, nu-ti ajung degetele sa-ti numeri bucuriile si farfuria ti-e cumva mereu plina. Frumoasa primavara in care vantul sagalnic isi bate joc de parul tau coafat cu grija si tie nici ca-ti pasa. Frumoasa primavara in care ai de aniversat o groaza de oameni dragi si buni si calzi si pe care ii iubesti asa de tare pe fiecare.

Frumoasa primavara in care iti faci un sandvis cu somon si te uiti la Anthony Bourdain si mai bei o cafea si mai dai o factura si mai speli un geam si te gandesti ca n-ar fi deloc rau sa iti calci rochiile alea si mai ales, oh, da, fustele. Frumoasa primavara in care, inapoi la etajul 1, asculti doar pasarelele si din cand in cand cate o masina. Si miroase altfel cafeaua primavara, iti tresar altfel pasii primavara, iti stau altfel esarfele primavara si simti ca totu-i bine. Da.