A sunkissed world

Incep sa nu mai inteleg nimic. Oamenii par ca se grabesc si nu prea. Alearga, dar fara convingere; zambesc, dar fara suflet. Ma intreb de nu le e greu sa traiasca la doua capete. Ca o lumanare care arde prea repede, in contradictoriu. Oare sa fie de la zapada si soare? Sa fie de la [...]

Se intelege, sper, ca nu am ajuns la performanta de a nu mai gandi deloc. Nu. Inca nu sunt asa de calma, dar imi doresc sa iau o pauaz de la anumite ganduri. M-am concentrat foarte mult asupra unor oameni. Marturisesc ca m-am concentrat mai mult asupra urmelor lasate de ei cand au trecut prin [...]

Ziceam, de mai multe ori, mai multor oameni si mai ales mie, ca atunci cand pestele se impute de la coada, plec si foarte rar ma mai uit inapoi. Uneori m-am uitat inapoi si am regretat. Ca atare, primul meu instinct a fost corect. Sunt insa siderata si lasata intr-o stare neplacuta cand oamenii pleaca, [...]

Uneori ma trezesc, ma uit in oglinda, imi vad bretonul si ma intreb “care eu?”. Ma intreb daca toamna e primavara, daca mersul pe jos e cat o bicicleta, daca mov sau maro si ma consum pentru nimicuri. Ma intreb daca multe lucruri sunt visate sau adevarate. Asta pentru ca iar am inceput sa visez [...]

Nu stiu cum si de unde, dar a venit si ploaia, intunericul si, o data cu el, prostiile. Nu le fac loc in cap, zi de zi le dau cu sutul mai departe cu o precizie de care si Pele ar fi mandru, dar prostiile astea au un dar de a se tine scai de [...]

Uneori ma intreb cum am ajuns sa am o atata rabdare, dexteritate si pricepere in a face multe-multe lucruri in 40 de minute, dimineata. De multe ori, cand suna ceasul, trebuie sa ma gandesc bine-bine de tot cum ma cheama si unde sunt. Si totusi, reusesc sa ma dau jos din patul cald si imbietor, [...]

Ieri am fost la film, la Inception, si lasand la o parte faptul ca unele chestii, gandite si create de un om care nu te cunoaste, te pot lovi atat de tare, lasand la o parte faptul ca unele drame, unele lipse sunt atat de universale, am inceput sa ma gandesc la ce e real [...]

Lectia de sus: buna la orice varsta. Maine plec iar. Nici n-am apucat sa fac din nou bagajul. Venetia merita o carte intreaga. Doar de suspine. Cuvintele nu-mi ajung, deocamdata. Ajunge doar sa spun ca as sta acolo un an, 10 ani, o viata. As respira-o atat de adanc, pana cand nu ar mai ramane [...]

In urma constatarii de ieri, anume ca vara imi scapa printre degete, m-am decis sa strang pumnul. Nu neaparat ca sa o amenint sa vina si pentru mine, ci pentru a face niste planuri, idei, socoteli care sa o amageasca – sau care sa ma amageasca pe mine. Asa ca o buna parte din dimineata [...]

Memoria e un lucru frumos, mai ales vinerea, mai ales in prag de plecare, mai ales in prag de facut lucruri pe care n-as fi zis ca o sa le fac. Lucrurile au importanta pe care noi, cu generozitate, le-o oferim. Stiu ca am spus un truism, dar mi-e ca din ce in ce mai [...]