Obiceiuri sanatoase

Posted: September 11th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, La comandă | Tags: , | 1 Comment »

Am primit o leapsa de la Ciupercutza si tare ma bucur, a trecut ceva timp de cand nu a mai primit una. In plus, subiectul e unul care chiar ma preocupa: obiceiuri sanatoase, alimente, produse sau apucaturi pe care le-am introdus de curand in viata mea. De cand am implinit 25 de ani, ceea ce s-a intamplat acum mult timp, dragii babei, am devenit constienta ca timpul trece si ca e important sa treaca frumos. Asa ca m-am apucat sa il imblanzesc cum stiu.

Pai hai sa va zic, ca am treaba si nu am chef sa o fac, asa ca scriu.

1. Sport, sport, sport.

Nu, nu se poate fara. Nu, n-are rost sa va fofilati. Da, are rezultate daca scopul vostru e sa slabiti sau sa va simtiti in forma. Da, este al dracu de greu la inceput si uneori si dupa. Dar hai sa va spun de ce merita. Inainte sa merg iar la sala, luasem o pauza de doi ani de la aerobic. O mare greseala, am descoperit eu. Cand m-am apucat din nou, am facut-o pentru ca eram total nemultumita de tonusul muscular, de durerile de spate frecvente, de niste kile pe ici, pe colo si mai ales de starea mea mizerabila din fiecare zi.

Dupa aprozimativ doua luni, am inceput sa fiu iar multumita de ce vad in oglinda. Muschii s-au reasezat, spatele nu ma mai doare, iar pe fata am un mare zambet. De ce? Pentru ca un program regulat de sport face minuni pentru spirit. Esti mai organizat, mai echilibrat, mai exigent. Poate unul din cele mai misto avantaje: inveti sa defulezi eficient. Mai ales la Tae Bo ;) Inveti ce e aia disciplina – nu merge cu “azi n-am chef” – cel putin nu pentru un om obsedat ca mine. Ajungi sa mergi la sala si in vacanta, si asta din placere, i-auzi.

Ce fac eu concret? Merg la sala de 3 ori pe saptamana. Merg la Salsafit - merita reclama pentru ca aici am intalnit cei mai amabili oameni, sala este foarte mare, curata, iar orele sunt foarte variate, asa incat e ceva pentru toata lumea. Fac cardio aerobic de 2 ori pe saptamana si tonifiere inca o data. Recent am planificat sa incep sa merg si la fitness. Dar stiu ca o sa fie foarte greu – am fost o singura data si, desi merg la aerobic regulat din ianuarie, nu am putut sa ma ridic din pat 2 zile. La propriu.

Ca sa concluzionez: sport, sport, sport. Alergati, suiti-va pe bicicleta, mergeti la tras de fiare, orice. Singurele lucruri de care trebuie sa tineti seama este sa nu va apucati de capul vostru, daca nu ati mai fost activi fizic deloc, si sa nu exagerati din prima. De asemenea, sa nu renuntati dupa  una-doua-trei saptamani. Sa nu renuntati deloc, nici cand ajungeti in faza de platou (aici sunt eu acum si e TARE enervant – de aia o sa merg la fitness, sa schimb ceva). Ganditi-va la sala ca la un joc, fiecare zi in care nu renunti este o Achievement Unlocked day. E cel mai misto joc pe care poti sa il joci.

2. Somn minim 8-9 ore pe noapte.

Am descoperit ca de la o varsta fiecare noapte pierduta isi spune cuvantul. Nu neaparat in riduri si tristete generala, ci mai cu seama in incapacitate de concentrare pentru inca 2 zile de atunci inainte. Personal, daca nu dorm 8-9 ore in fiecare noapte, va puteti astepta ca a doua zi sa nu pot articula nici doua cuvinte, sa fac alegeri stupide si/sau sa ma rastesc la cineva care, poate, nu are nicio vina. Somnul e sfant si nu fac rabat de la asta.

Sigur ca sunt putin norocoasa si nu trebuie sa ma trezesc la 7 (ceea ce, pentru mine, e inca noapte), ca altfel viata mea sociala ar fi sub pamant. Sigur ca in weekend dorm aproape tot timpul, in etape. Insa ce am observat minunat este ca ma trezesc singura dupa 8-9 ore, si ma trezesc chiar normal. Fara dorinta de a rupe capul oricui imi spune buna dimineata si fara sa fiu inapta intelectual pentru cel putin 4-5 ore de atunci incolo.

3. Minim doi litri de apa pe zi.

Cred ca, daca faceti sport, nu aveti cum sa nu va tineti de regula asta. Uneori doar la sala beau un litru. Hidratarea e esentiala, si daca ma intreaba cineva cum fac sa am tenul fin si fara riduri, nu ezit sa le spun sa bea apa. APA – nu cola, fanta, pepsi, bere, cafea, ceai, ciorba, etc. APA. Efectele sunt miraculoase. Mai putin vizitele frecvente la toaleta intreprinderii unde traforati pentru existenta. Dar e ok, tot se zice ca e bine sa ne ridicam de la calculator o data la o ora.

Si daca nu se poate fara, e bine si niste ceai, ca tot a venit toamna si parca-parca intra mai bine. Ceai cu gheata nu am putut sa beau niciodata, dar ceai fierbinte intr-o dimineata de weekend, toamna… Parca e totusi misto si hidratarea asta, nu? :D

4. Tigara aia din mana? Aruncati-o

Acum. Fara scuze, fara de maine. Doar aruncati-o. Am fumat si eu la viata mea mai mult decat imi e rusine sa recunosc si sincer pot sa spun acum ca e cea mai mare tampenie. Nu reusesc sa mai gasesc niciun rationament pentru care ar fi ok sa fumezi. Incep sa cred ca Seinfeld avea dreptate cand spunea (nu gasesc link-ul acum) ca oamenii fumeaza pentru ca le place sentimentul de putere pe care il au cand tin un mic foc in mana.

Nu are rost acum sa va spun de ce va face rau, de ce trebuie sa renuntati, de ce trebuie nici sa nu va apucati vreodata. Stiti cu totii, in inima voastra de fumatori sau potentiali fumatori, toate chestiile astea. Si pana cand nu o sa traiti iluminarea singuri, nu o sa va lasati. Stiu. Dar tot ce pot sa va spun e ca e tare misto sa ai pielea curata, sa nu te simti dependent de nimic, sa poti sa urci scarile fara sa gafai si sa poti sa simti gustul mancarii, asa cum e el.

5. Nu va infometati

Una din temerile mele, cand m-am gandit eu asa sa traiesc sanatos, a fost sa nu ma infometez. OK, nu mai mancam tampenii, nu mai mancam prajituri noaptea, nu mai bagam shaorma de 2 ori pe saptamana, insa ce facem cu Foamea?! Cu F mare, ca asa merita.

Ei bine, dupa cateva luni de chin, eu fac asa: mananc dimineata (cereale de regula, ovaz integral va recomand, desi eu inca nu am reusit sa il adopt intru totul, e un gust dobandit, cum ar veni). Nu mai mananc cu 4-5 ore inainte de somn. Nu mai mananc dulciuri. Si am descoperit gustarile. Acele minunate lucruri recomandate de toate dietele sanatoase, minunile dintre mese, caju-ul ala crud si bun, migdalele aromate. Lucrurile astea mici – la propriu – care ma tin satula si normala pe durata intregii zile. Caci, stiti cum e, nu esti tu cand ti-e foame.

Si nu, o ciocolatica nu e o gustare. Credeti-ma pe cuvant.

6. No more sugar

Acum cativa ani am renuntat la zahar. Nu stiu exact de ce. Nu pot sa zic ca am citit despre beneficiile acestui lucru inainte. Sau ca voiam sa slabesc. Pur si simplu, am zis sa o fac si pe asta. Treceam printr-o faza de plictiseala crunta in viata mea si experimentam cu astfel de lucruri.

L-am inlocuit cu miere (in cafea), iar pe urma am renuntat si la asta. Ce s-a intamplat? Probabil multe chestii bune – beau 3 cafele pe zi, inainte puneam 2 lingurite in fiecare, deci 6 lingurite de zahar (alb) pe zi… you do the math. In plus, am scapat de poftele de dulce, de senzatia aia ca, daca nu mananc O CIOCOLATA INTREAGA, fac moarte de om. Acum sunt chiar indiferenta in fata lor. Probabil ca de asta nu am devenit obeza in perioada in care nu am mai facut sport.

Daca nu puteti renunta la zahar asa dintr-o data, macar treceti pe zahar brun - e mai sanatos decat cel alb, rafinat.

 

Cam astea sunt lucrurile pe care le fac eu. Nu mi se pare ca fac mare lucru si totusi ma simt mult mai bine ca in alti ani. Cumva ma intristeaza sa ii aud pe unii, pe altii ca nu au timp sau bani sa traiasca sanatos. E ca si cum as spune ca nu am timp sau bani sa traiesc mai mult si mai bine. De fapt, este exact acelasi lucru. Si sincer, cred ca cel putin ce fac eu nu costa mult si nici nu iti inghite ani din viata. Ce ziceti, va bagati nu la o leapsa de scris despre obiceiuri sanatoase, ci la trait frumos?

 


Iarna in Narnia nu e ceea ce pare ca este, este ceea ce pare ca nu este.

Posted: January 23rd, 2013 | Author: | Filed under: La comandă | Tags: , , , | No Comments »

Cand eram mica, Narnia era taramul meu preferat. Cautam in dulapuri intrarea secreta si ma rugam ca, daca o gasesc, sa nu fie nimic rau care sa ma astepte in iarna eterna.

Atunci iubeam iarna, e drept. Acum am crescut, iarna nu imi mai place si totusi inca visez sa am un dulap si sa pictez in interiorul lui intrarea in Narnia. Desi ceva imi spune ca, atunci cand cresti mare, e din ce in ce mai greu sa deschizi usa, trebuie sa apesi putin mai mult pe clanta. Trebuie sa ai forta aia pe care o au doar copiii atunci cand cred cu tarie in ceva. Un copil ar putea sa sparga un munte atunci cand crede in povesti. Adultii abia daca isi pot pune un picior in fata altuia, uneori.

Si cred ca totul se trage de la zapada. Zapada de Narnia nu iti da niciodata impresia ca ar putea sa fie altfel decat reala. Zapada de Narnia te ajuta sa speri in continuare ca vei avea dulapul ala cu usa spre Narnia si ca intr-o zi se va deschide. Zapada de Narnia care nu are nimic de-a face cu zapada de Bucuresti sau Brasov sau New York sau Dublin sau Roma. Zapada de Narnia in care, se vede treaba, poti sa umbli si descult, ca nu ti se va intampla nimic rau.

Mi s-a facut putin frig, tot scriind despre zapada si gandindu-ma la oamenii care nu mai cred in povesti sau nu si le mai scriu pe ale lor. Si ma gandesc ca in Narnia frigul trebuie sa fie diferit, chiar daca iarna aia e artificiala si acolo, chiar daca iarna aia nu e de bine. Cumva, lucrurile sunt mai bune pentru ca stii ca cineva poarta o batalie si pentru tine, iar asta e de ajuns. De-aia copiii sunt puternici si intelepti. Ei stiu ca altcineva poarta bataliile.

 

*Pentru Irina*

 


Leapsa sau Ce produse romanesti prefer

Posted: March 11th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, La comandă | Tags: , | No Comments »

Ciupercutza mi-a dat o leapsa: ce prefer eu in materie de produse romanesti? Initial m-am tot gandit si rasucit, mi se parea ca nu am prea multe de zis. Dar pe parcurs am mai gasit si iaca lista:

1. Cosmeticele romanesti: Farmec, Gerovital, Bioten si Cosmetic Plant, care fac cu brio fata concurentei din strainataturi. Poate e surprinzator ca am inceput cu asta, dar am asa un ten sensibil si care mi-a dat de furca (si nu doar mie, ci si dermatologilor), incat e mare, mare lucru cand gasesc ceva care sa nu-l agreseze si sa nu coste nici o caruta de bani. Nu de alta, dar mi-am vandut recent caii si nu as avea cu ce sa duc caruta la magazin.

2. Bineinteles, ciocolatica Rom si Eugenia. Mega ultra bune, mai ales in situatie de criza (sentimentala, la job, sindromul femeii nebune etc etc).

3. Ceaiul de tei. Ala din teiul din fata casei unchiului meu. Ala da ceai si bate la fund toate ceaiurile pe care le poti cumpara din ceainariile mai fancy.

4. Muzeul Taranului Roman. Stiu ca nu-i produs, dar ma tot gandesc cat imi e de dor sa merg acolo, acum, de cand s-a mai incalzit afara. Daca  10 grade inseamna “incalzit”, ma rog.

5. Produsele de la Napolact. Asa de bune sunt, ca-mi vine sa vorbesc cu accent ardelenesc.

6. Nu stiu daca e romaneasca, dar daca e: bicicleta Pegas! As da orice sa mai am una acum. Mi se pare cea mai draguta bicicleta care s-a inventat vreodata.

7. Bomboanele Silvana, mai ales alea cu menta. Au ceva ce mie imi aminteste de cand eram mica-mica de tot.

Cam astea sunt; mai sunt, dar nu vreau sa dau in chestii mai profunde si sa zic Cioran si Eliade si altele. Am incercat sa ma rezum la produse. Cu exceptia punctului 4. Intelegeti voi.

Sa ia leapsa Elena si Fely. Si bineinteles, cine mai doreste, sunt darnica in aceasta splendida zi de primavara.

http://felysdreams.wordpress.com/

Aoleu

Posted: November 9th, 2010 | Author: | Filed under: La comandă | No Comments »

S-a intamplat ca am primit leapsa oribila de la Silvia. O sa-i raspund, dar nu inainte de a spune “Aoleu”.
Acum, ca am spus, sa purcedem la raspunsul la cea mai ciudata leapsa din toate timpurile:
1 . Esti într-o situaţie unde drepturile individului nu există. Trebuie să alegi între Umilinţă şi Bătaie. Tu ce alegi şi de ce?

Fuga! Si daca ma prind, aleg umilinta, ca mi-e tare frica de durerea fizica.

2. 3+4= 5 este posibil?

Da. Ask Radiohead, ei au revolutionat, printre altele, si matematica.

3. Dacă cineva mîine îţi pune pe masă 1 milion de euro şi îţi spune să omori pe cel mai bun prieten/ă, ai face-o?

Haha, nu, dar recunosc ca m-as gandi ce as face cu banii.

4. Spui întotdeauna adevărul?

Nu, ce dracu. Nu mai ajungeam la varsta asta daca da.

5. Eşti la un pas să îţi realizezi cel mai mare vis al tău. Pentru a reuşi trebuie să faci un compromis pe care în mod normal nu l-ai face. De reţinut e că de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tău pentru totdeauna. Ce faci?

Daca ai un vis asa de mare, cred ca un compromis e un pas mic. Machiavelli sa traiasca.

6. Ai înşelat, furat vreodată?

Nu am inselat, nici n-am furat si zau ca nu mint.

7. Ce părere ai despre zicala: Creează-i unui om DORINŢA şi se va fute pe ele principii, vise etc?

De cand e asta o zicala?! In fine. Da, e adevarat, oamenii sunt slabi.

8. Ţi s-a facut vreodată o observaţie negativă în pat? Dacă da care a fost aceasta?

Da, ca fur plapuma si ca sforai, ca acaparez tot patul, ca distrug salteaua.

9. Eşti în situaţia de a decide într-o situaţie fără ieşire. Trebuie să ordoni moartea unui milion de oameni pentru a salva alte 5 miliarde. Dacă nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toţi. Care e decizia ta?

Da’ in multe situatii mai sunt, conform lepsei asteia. Cred ca se intelege ca, din scaunul meu moale de birou, de unde nu fac altceva decat sa scriu, as alege sa omor milionul ala. Sunt curioasa daca a raspuns cineva altfel.

10. Ce aplicaţie/formula matematică ne poate da raspunsul =123456789 ?

Uhm, 123456788+1?

11. Pentru ce suma ţi-ai închiria timp de o săptămînă partenera/ul?

Nu l-as inchiria nici daca nu as mai avea ce sa mananc.

12. Dacă nu ai avea ce mânca, ai da în cap cuiva?

Da… cu o perna moale, sa “ne radem” si sa uitam de foame. Sau m-as mai gandi la raspunsul pe care il dau la intrebarea 11.

13. Când ai făcut ultima oară sex și cu cine?

Aceasta leapsa este cu sex si violenta? Bun asa. Stiu ca toti care stiu leapsa or sa dea scroll la intrebarea asta. Asta e.

14. Îți prinzi partenerul în pat cu o altă persoană, în timp ce fac sex. Cum ai reacționa?

Deloc onorabil.

15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar fi primele 7 lucruri pe care le-ai face?

Cum iti dai seama ca esti Dumnezeu pentru o zi? Vine cineva si iti spune asta? Sau e ca in filmul ala, descoperi ca poti sa faci carare in cafeaua din cana?

16. Dai bani la cerșetori?

Nope.

17. Mîine e sfîrşitul lumii. Ai 24 de ore la dipoziţie. Ce-ai face în aceste 24 de ore?

… Ce lipsa de inspiratie. Am aceeasi intrebare: cum stii ca mai ai 24 de ore pana cand vine sfarsitul lumii?

18. Eşti într-o celulă de 2/2 cu încă un partener de 10 ani. În tot acest timp ai fost supus/ă la cele mai groaznice chinuri posibile. Într-o zi ţi se oferă posibilitatea de a scăpa toate acestea. Trebuie doar să-i oferi cele mai groaznice chinuri colegului de celulă timp de 2 ani. Ce alegi? Să te chinuie în continuare sau să-l chinui tu pe colegul de celulă?

Ma indoiesc ca as rezista 10 ani la tortura.Poate ca as lua-o razna in asa hal, incat probabil ca mi-ar face placere sa-mi chinui colegul.

19. Într-o zi te sună cineva şi îţi spune că ştie cel mai groaznic secret al tău. Dacă nu-i dai ce şi cît vrea va spune tuturor. Dacă s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai clădit, ai pierde totul. Ce vei face în continuare?

Si eu sunt curioasa care e cel mai groaznic secret al meu.

20. O părere personală obiectivă despre autorul care ţi-a trimis leapşa. Minim 50 de caractere.
Avem acelasi nume, dar ea e mai haioasa. Pam-pam.

Sunt fix 50 de caractere :)

As dori sa-i transmit aceasta leapsa odioasa Elenei, poate mai scrie ceva in timp ce se distreaza afland intrebarile.


Ce am invatat in 2009

Posted: January 14th, 2010 | Author: | Filed under: Eu cu mine, La comandă | Tags: , , , | 9 Comments »

In anul care s-a incheiat fara glorie si hulit de toata lumea, am invatat asa:

-sa fac diferite feluri de mancare, nu foarte complicate, dar gustoase

-sa zic “multumesc” in croata

-sa ma duc la un concert U2 cu 8 ore inainte sa inceapa, ceea ce mi-a asigurat un loc fruntas

-ca trebuie sa fac mai multa miscare

-ca unii prieteni buni au perioadele lor de taceri din care nu trebuie sa-i deranjezi

-ca alti prieteni buni au perioadele lor de taceri inexplicabile, din care ai vrea sa-i deranjezi, dar nu stii cum

-ca la drum lung n-ai nevoie neaparata de sandale

-am invatat muzica buna, in repetate randuri si diferite feluri

-am invatat sa rabd, sa strang din dinti, sa zic “inca un pic”

-am invatat O GRAMADA de lucruri despre PFA, dar nu suficiente, din cate se pare

-am invatat cum se muta un om intr-o zi, cu catel, purcel si dulap de la Ikea

-am invatat ce e aia “cafeaua cu colegii de munca”

-am invatat diferite chestii profesionale, dar neinteresante in context

-am invatat sa nu mai zgandar cu unghia si cu obstinenta rani vechi sau chiar poze frumoase

-am invatat convietuirea alaturi de un reprezentant al sexului opus

-am invatat ce inseamna sa ti se faca poze de catre un profesionist

-am invatat cum e sa participi la un proiect precum Povestind Bucurestiul

-in consecinta, am invatat ce e aia teatru-labirint

-am invatat cum te simti cand iti vezi numele intr-o carte

-am invatat cum e sa fiu mai responsabila decat am fost pana acum

-am invatat sa nu mai spun tot ce-mi vine sa spun

-am invatat mai multe despre mine, cu precadere in primavara.

Despre ce n-am invatat… ar fi mult mai multe de zis, dar ma enervez.


Cei trei balauri ale domnitei si cavalerului ei

Posted: March 23rd, 2009 | Author: | Filed under: Eu cu mine, La comandă | 5 Comments »

Somnulescu ma provoaca la o leapsa .Trebuie sa povestesc trei hopuri, probe de foc, dileme, d-astea prin care a trecut relatia mea.

Unu la mana, mentionez ca n-am nevoie de premiul de la LovePlus , si nu pentru ca sunt abstinenta, la fel cum nu sunt nici inconstienta. Dar leapsa e leapsa si vine si intr-un moment bun, de reflectat asupra a ceea ce-am facut, acum, cand mai avem putin si facem anu’.

Doi la mana, sa purcedem.

Relatia actuala in care ma aflu cu mandrie este una nu lipsita de peripetii, una din debuturile careia am invatat o gramada. In acelasi timp, este una din putinele dati cand am fost mai rezervata si am preferat sa traiesc anumite chestii doar in doi, eu fiind, de felul meu, o fire vulcanica si foarte, foarte, dar foarte expansiva.

Prima proba prin care am trecut noi, domnita isterica si cavalerul blond, a fost, dupa umila mea parere, momentul in care ne-am dat seama ca noi, de fapt, ne vrem. Pentru mine, acest moment este concretizat de o anumita privire intr-un anumit loc intr-o anumita ora de noapte, care m-a facut sa realizez ca nu mai pot da inapoi. Si am un sentiment ca si la el a fost la fel.

A doua proba prin care am trecut tot noi, domnita superba, va asigur, si domnul manierat a fost momentul in care am constatat ca, daca din 7 nopti pe saptamana, cel putin 5 le petrecem impreuna, ar fi cazul sa nu mai platim doua chirii. Asta se intampla cam la 3 luni de la furtunosul debut al relatiei noastre. Pentru mine, a fost un moment dificil. Era prima data cand imparteam camera mea si lucrurile mele cu altcineva. A trebuit sa las buna parte din mandria si orgoliul meu caracteristic la o parte. Noroc ca suntem pe aceeasi lungime de unda, nu ne batem cap in cap si convietuirea noastra nu e problema de supravietuire.

A treia proba prin care noi, domnisoara cu suflet de copil si iubitul asemenea, a fost, ca-n filme, meeting the parents. Evident, o proba cu noduri in gat pentru mine, pentru el nu stiu cat de mult, momente in care imi venea sa fug la mama si sa le dau dracului de relatii, ca eu nu sunt in stare de astfel de intamplari sociale. Nu era prima data cand treceam prin asa ceva, insa cu siguranta se simtea de parca ar fi prima data, deoarece aceasta prima data atat de mentionata in fraza se intamplase pe la 15 ani. Destul timp cat sa uit si sa ma sperii. Rau.

Cum toate aceste lucruri au trecut cu bine, iata-ne azi aici, intr-o relatie pentru care am renuntat la multe, am castigat altele, ne-am luptat unul cu altul si noi insine inauntrul nostru, intr-o relatie in care nu avem mare branza sa ne reprosam. El m-a scos dintr-o depresie tampita care ma facea sa-mi pierd mintile si sa vreau, efectiv, sa plec din Bucuresti si sa ma mut in varf de munte, m-a scos de pe un drum pe care foaaaarte vesela pornisem si pe care orice incercare avea un gust pronuntat de fals. Eu nu sunt in masura sa spun ce am facut pentru el, cel putin nu aici, dar stiu c-a fost bine. Suntem intr-un loc bun, sunt convinsa de asta.

A, si leapsa poate s-o ia oricine are nevoie de catralioanele de prezervative oferite cadou de LovePlus.


If I were…

Posted: March 5th, 2009 | Author: | Filed under: La comandă | 6 Comments »

Mi-as fi dorit, poate, ca si muzica mea sa se reverse din casti spre urechile unuia care o soarbe de parca ar fi nectarul zeilor. Asa ca leapsa de la Ipo e binevenita in acest context. Ne mai jucam si noi, lejer, de joi.

Reguli: te duci pe Wikipedia si dai Random (sau dai click aici), iar titlul primului articol care se nimereste va fi si numele formatiei tale imaginare. Apoi mergi la Random Quotes ( aici) si ultimele cuvinte (am citit prin alte locuri ca ultimele 4 sau 5 cuvinte, deci 4 sau 5 sa fie) din ultimul citat de pe pagina este titlul albumului tau. In final, treci frumusel pe la Flickr si alege ultimele 7 zile, iar a treia imagine din pagina va fi coperta ta (click aici). Si acum le pui pe toate la un loc, cu Photoshop sau paint sau ce vrei tu. Si ai o coperta a unui album care ar fi putut fi al tau intr-un alt univers.

Asta e coperta pe care as fi dat eu autografe (evident, as fi avut un cd dreptunghiular, dar asa era poza si am zis sa nu trisez):

3314753598_dfeab3ff7a1.jpg

… Syrian Monastery?! Sigur as fi fost mainstream. Dar imi place titlul. Si poza s-a cam nimerit asa.

Leapsa merge la Fely si la Elena.


Despre carti

Posted: February 6th, 2009 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit, La comandă | 8 Comments »

Am primit leapsa despre carti de la Tomata , asa ca am mai prins o ocazie sa vorbesc despre chestii dragi mie. O dau mai departe la Roxa , cu toate ca stiu ca nu-i plac, dar have mercy on me, asta e despre carti! Asa ca merge si la Ionuca , daca n-o fi ajuns deja. Siii, la Fely, ca tot a zis ca revine in forta. Asa ca, sa purcedem.

1. Care este cea mai buna carte citita de tine?
„Lupul de stepa”, de Hesse.
2. Ai facut cadou carti?
Da, intotdeauna fac asta, imi place sa fac cadou carti.
3. Care este viitorul literaturii?
Unul plin de oportunitati. Societatea asta s-ar ofili fara literatura.
4. In ce limbi ai citit carti?
Romana si engleza
5. Ce carti “celebre” nu ti-au placut?
“Padurea norvegiana”- Haruki Murakami. Nu m-a prins, pur si simplu.
6. Ce tara a produs cea mai buna literatura?
Atata vreme cat nu pot citi in toate limbile in care s-au scris povesti, sunt sigura ca nu pot sa fac o apreciere corecta. Intotdeauna simt ca pierd ceva, cat de mic, citind o traducere, oricat de buna.
7. Iei notite din cartile pe care le citesti?
Da, cateodata
8. Cam cate carti ai citit pana acum?
Pff… n-am estimat niciodata. Nu destule, totusi
9. Cu ce carti ai dormit in brate de plictiseala?
Cu una – „Oblomov”. Chiar am adormit, asta e.
10.Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Inseamna unul din cele mai scumpe si dragi lucruri ale mele. Inseamna poveste, miros – de carte noua sau veche, mirare, bucurie, traire.
11. Care este cea mai scumpa carte pe care ai cumparat-o?
Sincer, nu stiu. Daca ar trebui sa estimez, cred ca cel mai mult am dat pe toate cartile din seria Amber a lui Zelazny. In principiu, cartile mele din biblioteca variaza intre carti de un leu de la anticariat si carti de 70, 80 de ron.
12. Care este cel mai tare final la o carte citita?
Finalul din „1984”. Si, din punct de vedere al trairilor, „Narcis si Gura-de-Aur” a lui Hesse. Ultimele 10 pagini am plans de nu stiam ce e cu mine.
13. Care este cea mai influenta carte citita de tine?
„Crima si pedeapsa” – m-a pus pe ganduri si mi-a stat in minte o buna perioada de vreme.
14 Care scriitor te-a influentat cel mai mult?
Herman Hesse, clar. Dupa ce am citit cartile lui, ceva in mine s-a schimbat.
15. Cat de repede citesti o carte?
Depinde de carte. De ce vrea sa transmita. Recordul maxim a fost „Copiii de la miezul noptii”, de Rushdie – cateva ore intr-o noapte.
16.Poate literatura sa schimbe lumea?
Nu stiu daca asta e rolul ei. De multe ori, literatura e privita ca mai mult decat e, in sensul ca interpretarea data unor carti si anumitor fraze nu are nicio treaba cu ce a vrut scriitorul ala sa spuna. Asa ca nu cred ca literatura trebuie sa schimbe lumea, dar in mod cert poate, prin interpretarile care i se atribuie.


Doruri

Posted: December 12th, 2008 | Author: | Filed under: La comandă | 4 Comments »

Primit leapsa tocmai de hat-departe, din Franta, de la Esk . Trebuie sa zic de ce mi-e dor. Ehei… pai eu cu dorul am o relatie speciala. Imi place sa ma torturez fiindu-mi dor de lucruri, stari, oameni, situatii. Imi place mult sa ma gandesc la cum a fost, sa fac totul in mintea mea ca acel “cum a fost” sa fie si mai frumos decat a fost. Imi place cand mi se face sufletul ghem si o ia la plimbare. Nu-mi place dorul gri, negru, fara speranta, dorul ala care iti atarna in spate ca o cocoasa hidoasa, dorul care vine din neterminari.

Mi-e dor de tata.
Mi-e dor de vremea cand aveam 5, 6 ani. Nu reusesc sa-mi amintesc o zi cu nor in perioada aia. Totul era insorit.
Mi-e dor de prietenii mei din liceu.
Mi-e dor de Tipsy.
Mi-e dor de primele zile de facultate.
Mi-e dor de oboseala aceea de 6 dimineata, cand abia te tarasti in taxi dupa o noapte de club.
Mi-e dor de primele mele zile de burlacie, dupa mult timp (dupa perioada regulamentara de bocit).
Mi-e dor de Ursul Galben pe care l-am pierdut, nu stiu cum.
Mi-e dor de mine si de toti prietenii mei, asa cum eram acum ceva vreme.
Mi-e dor de Insula Misterioasa, prima carte ale carei coperte le-am rupt de atata citit.
Mi-e dor de camera mea de la Pitesti.
Mi-e dor de sandwichurile mamei.
Mi-e dor de un anumit pat in care nu puteam sa dorm decat pe stanga.
Mi-e dor de conversatii lungite pana dimineata cu Fely.
Mi-e dor de marea din 2007.
Mi-e dor de serbetul de trandafiri.
Mi-e dor de scrisorile in plic.
Mi-e dor de inghetata de la Mosu cu Inghetata din copilarie.

De unele ma bucur ca mi-e dor, ca le-am trait si ca m-au facut fericita. De unele, mai putin…


Coloana si siretul

Posted: December 10th, 2008 | Author: | Filed under: La comandă, Scrieri | 6 Comments »

my image

Tabloul Horia Damian, Coloana poate fi vazut in perioada aceasta la Galeriile de arta Artmark. Aceasta poveste a fost scrisa pentru a participa la concursul organizat de Dgeneration .

AVERTISMENT: fictiune.

Priveam fara de tinta-n sus… ma uitam de fapt fara de tinta la tablou. Molfaiam guma si in mana dreapta aveam o mingiuta antistres – o stiti cu totii, aia din cauciuc moale care mai rau te enerveaza decat sa te ajute. Mie imi vine sa omor pe cineva cand strang porcaria aia rosie in mana, ma apuca transpiratiile si, de-as avea mai mult de 1.62 si 49 de kile, ca sa nu mai zic ca ar fi excelent daca as arata mai fioros, as putea sa… nu stiu, fac rau cuiva. Trebuie sa ma mai gandesc.

Mi se desfacuse un siret la adidas si era singura chestie la care ma puteam gandi. Eram aici, la galerie, cu baiatul asta care m-a luat sa-mi arate el arta, ar fi trebuit sa ma concentrez pe tablou si nu-mi iesea nimin. NI-MIC. Ma gandeam doar ca mi s-a desfacut siretul la adidas si ca, poate, in unele tari asta ar putea fi considerata arta. Molfaiam din guma aia cu gust de plastic – stiu, pentru ca am ros o bucata de plastic cand eram mai mica – si strangeam mingea aia antistres, doar-doar mi-or trece nervii.

In dreapta, EL, adoratul, mirificul, exceptionalul tanar domn cunoscut intr-o seara intamplator, smecheras si zambitor, ochi albastri, parul lung, se entuziasma ca un sugar la pieptul mamei. Hormonii mei dati peste cap nu mai stiau ei arta, cultura, valoare – ma indoiesc ca au stiut vreodata. Cert e ca eram fleasca, topita, facuta gramada si calcata de tren in preajma acestui tanar domn, imi picase cu tronc, ca sa spun asa, de doua saptamani mancam doar grisine, cearcanele infloreau, caci, nu-i asa, decat sa dormi mai bine visezi la EL si aveam o musculatura de invidiat la mana dreapta de mult de stransesem bila aia antistres. Si el, ce sa faca, era indiferent, ca orice adorat, mirific, exceptional tanar domn cunoscut intamplator. Bausem la cafea de mi se facuse limba maro, ne plimbasem prin parc de facusem bataturi in talpi, vorbisem despre carti si muzica incat facusem alergie si la carti, si la muzica, iar el… nimic.

Intr-o seara, venise sa ma ia de la birou inopinat, ca deh, de ce sa anuntam inainte. Spunea ca are o supriza – “Hait”, mi-am zis, “sa vezi ca asta in sfarsit ma pupa!”. N-a mai contat ca aratam ca o matura, ca eram racita, ca mancasem vinete cu ceapa – d-aia molfaiam la guma – am plecat cu esarfa intr-o parte, adidasul desfacut si bila antistres in mana. El, minunea ochilor mei si cosmarul vietii mele amoroase, m-a dus, mandru, la… Galeriile de arta Artmark.

Si asa, stateam de aproximativ o ora in fata acestui tablou, “Coloana”. El imi povestea de bunicul lui pictor, de magia culorilor, de expresivitatea unui lucru simplu, de sumbrul si de nesfarsitul din noi toti, de linii precise amestecate cu cele imprecise, de tonurile de gri si de iluzia luminii. Eu, altfel o fata inteligenta, nu reuseam sa scot decat un “aham” tamp, sa mestec guma si sa bat darabana imaginara fix pe creierul meu. Ce sa-ti mai pese de arta cand esti cu EL, magnificul, mirificul, el, al carui fel de mancare preferat e creierul pane, mai ales al tau. Priveam tabloul de o liniste maiestuoasa, inima mi-o lua razna, “hai, nu fi proasta, zi ceva! Fii inteligenta! Si tie-ti place pictura, ce naiba, femeie! ZI CEVA” . Nu iesea decat un “hihiii” sau “aham”, in timp ce ma durea in cot de arta si ne si vedeam, ca-n filmele alea patetice, de mana pe campii, el cu un copil care sa semene cu amandoi pe genunchi, casa noastra decorata cum vrem noi – pana si cu blestematul asta de tabou pe perete. Si el, EL… nimic. De trei saptamani, nimic.

Dintr-o data, am privit tabloul si m-a lovit o magnifica inspiratie. Pai ce, eu sunt fata de dus la tablouri? In fine, de fapt, sunt, dar chiar asa? Ma duci la tablouri pe nepupate?! M-am intors spre el, cu toata furia mea de fata nepupata, si i-am zis:

-Bai baiatule. Inteleg. Esti destept, amuzant, frumos, tandru, artist, iubesti cainii mici, te porti frumos cu fratele tau, asculti muzica buna, ai replica potrivita in buzunar, esti spontan. Dar eu ce ti-am facut, mamica? Cat mai ai matale de gand sa ma plimbi prin galerii si sali de concerte si teatre? Cand ai de gand sa ma duci in club, sa-mi dai o bere si sa ma pupi?! Pai ce mama dracului!!!

M-am intors, mandra, si am dat sa plec. Eram fericita, i-am zis eu lui!

Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost podeaua.

M-am impiedicat de siretul meu desfacut si, in loc sa plec mandra si cu gratie, am plecat cu un mare trosc si cu un “AU!” de a rasunat galeria. Baiatul visurilor mele se uita la mine cu o privire lipsita de orice emotie si nici macar nu m-a ajutat sa ma ridic. Deasupra noastra, pictura statea muta, martor al unei intamplari intre o fata cu un siret desfacut si un baiat cu nehotararea in buzunar. Atunci am invatat eu trei lucruri importante:

a. nu alergi cu un siret nedesfacut;
b. nu tot ce se intalneste intamplator te si pupa;
c. arta are un pret.