A sunkissed world

Ne petrecem timpul fugind. De ceasul desteptator, de sefi, de copii, de batranete, de griji, de scoala, de oamenii cu pistrui, de bigoti, de mincinosi, de blugii prea stramti care ne sugruma gambele, de pantofi incomozi, de restaurante murdare, de amintiri neplacute, de nunti, de botezuri, de cumetrii, de bani dati, de bani luati (de [...]

Mi-am dat seama saptamanile astea ca sunt, intr-adevar, a creature of habit. Uneori imi trece, insa alteori ma bag in vizuina si dau cu pietre in cei care incearca sa intre sau sa ma scoata din ale mele. As vrea sa spun ca am facut multe lucruri grozave, in saptamanile astea. Dar nu e adevarat. [...]

Aseara am simtit ca eram la mare. Nu am putut sa adorm. M-am invartit prin casa pe care o voi parasi curand, in talpile goale si infrigurata, incercand sa-mi dau seama cate mai sunt de inlocuit, reparat, infrumusetat si curatat pana cand plec. M-am plimbat asa prin casa timp de cateva ore, m-am asezat in [...]

Oamenii au acest minunat dar de a se focaliza in totalitate pe absente si rautati, pe cei care nu sunt langa ei, pe oamenii care nu le spun la multi ani, pe lucrurile pe care nu le vor mai trai, decat pe momentele frumoase in care se afla, pe oamenii grozavi pe care ii au [...]

In ultimul an am invatat mai multe despre oameni, dar cel mai important, am invatat mai multe despre mine. Si nu chiar in ultimul an, cat in ultimele luni. Sa te misti din nou e dificil. E ca si cum inveti sa mergi din nou. Sa ti se indeplineasca o parte din iluzii, sa traiesti [...]

In 2 Mai e liniste. vama e departe, azi. ultima zi de 25 si e nor, valurile se sparg de tarm, spunand povesti pe care le aud doar eu. ma simt straina si nu prea, mi-as lua cortul si as trai in izolare o vreme si nu prea. cred ca trebuie sa ma hotarasc si [...]

Iulie se termina cu nesiguranta. Abia astept august, fie si din superstitia stupida ca in august e mai bine; sau ca, daca nu e, cui ii mai pasa. In iulie m-a ars soarele si m-a plouat, ambele prea mult. Ce imi pare rau ca am facut, in iulie, e ca am gandit prea mult si [...]

Stiu ca suna ciudat sa acorzi atata importanta unui mers la mare. Dar cum sa va zic, de fiecare data cand ma uit la pozele de dupa mare, indiferent cat de amuzante sunt sau cat de penibile sau cat de “ce-a vrut fotograful sa zica”, in alea in care stau pe nisip zambesc intotdeauna. Intotdeauna. [...]

simt ca sunt pe drumul cel bun. Luna-i plina si multi oameni sunt departe si totusi nu-mi mai trebuie nimic. O bere poate, un loc de cort si certitudinea ca, asa cum e, e bine, dorurile ma tin treaza, amintirile ma tin alerta si marea ma tine zapacita. E silvistic.

Simt, de fiecare data cand imi pun bratarile mele impletite, ca ma intorc in timp, la radacini. Ma intorc intr-o epoca in care aveam mai mare grija de bratarile alea decat de orice altceva. In vremea in care stateam cu ele si la plaja si imi cumparam cate una din fiecare oras din care mergeam. [...]