Unde mi-o fi mintea?

Posted: August 3rd, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine, Gânduri în corabie | Tags: , , , , , , | No Comments »

Este august si totul este atat, atat de potrivit. Cum era si ieri seara extrem de potrivit, la plimbare prin niste farame de Bucuresti care imi amintesc de ce nu plec inca, ascultand un om cu o chitara langa garduri impodobite cu luminite de Craciun si vazand oameni, vieti, caini, franturi din vieti cu care nu te vei mai intalni.

Mintea mea este in vacanta la mare, in august. Mintea mea pune STOP. Atat de simplu, fara sa-i pese prea mult. Mintea mea si sufletul meu se bucura ca e August si ca s-au lamurit multe dileme, cum ar fi cele de aici:

una vez en la vida
debo encontrar dentro de mi
una noche de agosto
mi alma perdida
que arroje al mar”.

In august, totul e mai bine, desi intrezaresti sfarsitul. Toamna ameninta greu si, o data cu ea, si retrospectiva lunilor de vara in care toata lumea are impresia ca va face lucruri mari, pentru a constata, in august, ca nu s-a intamplat nimic in afara de o vaicareala continua cum ca e prea cald, prea frig, prea politica si toate cele.

Mintea mea se plimba cu masina prin August si n-are carnet.


Scurt / 2

Posted: June 5th, 2012 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie | Tags: , , , , , , , | 1 Comment »

Si-am fost la mare si a fost bine. Primul weekend de vara l-am inceput promitator. Vineri concert in ploaie la Control Day Out 2, sambata drumul lung spre mare, sambata la amiaza mancare buna la Mitocanu si putintel mai tarziu cafeaua de la Ovidiu si atipitul pe plaja.

Weekendul asta a fost condensat si m-a “dres” asa cum dregi o ciorba cu niste bors, ca sa faci din ea Cea Mai Buna Ciorba Posibila. M-au dres cafelele si oamenii si luna plina si plaja si arsura pe umar si apa rece a marii si macii de iunie si ziua libera si 2 Mai si tot-tot. M-am strans si m-am destins in acelasi timp.

Si m-am mai relaxat asa un pic, pentru ca mi-am intarit convingerea ca vara asta o sa fie intr-un fel frumos de tot. O sa ma tot strang si o sa ma tot desfasor. Trebuie sa imi perfectionez aceasta capacitate de a condensa timpul intr-un graunte de nisip.


Bine-ai venit, vara

Posted: June 1st, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Gânduri în corabie | Tags: , , , , , , | No Comments »

In fiecare an te astept mai navalnic, mai speriata de tot si toate, mai gata sa iau viata in piept pentru ca apoi sa o fac un vapor de hartie si sa o arunc in mare. In fiecare an ma bucur ca vii, pentru ca mai apoi sa nu mai stiu ce sa fac cu tine. In fiecare an ma intreb ce mi-ai pregatit.

Sunt acum atat de departe, atat de straina de tot ce s-a intamplat in vara trecuta, ca sunt aproape circumspecta in legatura cu vara asta. Insa abia astept primul miros de mare pe anul asta. Prima data cand calc pe nisip si cand uit instant ca sunt Om si ca uneori doare. Primele cirese negre. Primele caise. Primele dati cand asortez sandalele unei rochii scurte si unei senzatii permanente de lesin de la caldura. Da, astept caldura, chiar daca o sa ma plictisesc repede de ea.

Nu ma mai gandesc, nu-mi mai fac planuri. De la o varsta, planurile te cocoseaza. Te obliga. Te imbatranesc. Cel mai bine e sa iti pui un rucsac in spinare, fie el si metaforic, si sa iti vezi de treaba. De vara, de iubire, de anotimpuri, de linistea pe care o cauti intr-o scoica, poate chiar maine.


Runrunrun

Posted: May 16th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Gânduri în corabie, If only, La naiba! | Tags: , , , , , | No Comments »

Ne petrecem timpul fugind. De ceasul desteptator, de sefi, de copii, de batranete, de griji, de scoala, de oamenii cu pistrui, de bigoti, de mincinosi, de blugii prea stramti care ne sugruma gambele, de pantofi incomozi, de restaurante murdare, de amintiri neplacute, de nunti, de botezuri, de cumetrii, de bani dati, de bani luati (de la noi), de autobuze gresite, de asternuturi de pat care iti cauzeaza mancarimi, de mochete albastre, de jaluzele verticale, de vandut casa copilariei, de cumparat casa copilariei altuia, de masini, de biciclete, de caini, de pisici, de hamsteri, de magazine mici in care miroase a mucegai, de molii, de poezii proaste, de poezii prea bune, de carti prea mari, de tehnologie, de lipsa ei, de mailuri, de posta, de cosuri, de dureri de cap sau abdominale sau ambele in acelasi timp, de stat noaptea pana tarziu, de mancat seara, de diete, de cosmaruri, de preoti, de covoare scamosate, de prieteni vechi, de fosti si foste, de viitori, de ganduri marsave, de ganduri murdare, de spovedanii, de perne colturoase, de hipsteri, de repetitie, de repetitii, de esec si unii de altii.

Intrebarile care se pun sunt:

a. stii cat de important e sa ai adidasi buni pentru alergat? Nu-i ai? Nu alerga.

b. spre ce dracului alergam asa pasionati? Unde credem ca o sa ne duca goana asta?

Mi-e dor sa zac pe plaja cu gasca mea de lei stravezii, linstiti si cuminti,care au adidasii potriviti pentru alergat, dar care au si inteligenta de a nu-i folosi.

Se pare ca trebuie sa fie vara ca sa mi se linisteasca gandurile prin cap.


Chiar nu-mi place schimbarea

Posted: May 12th, 2012 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie, La naiba!, On the eighth day God created coffee | Tags: , , , , , | 3 Comments »

Mi-am dat seama saptamanile astea ca sunt, intr-adevar, a creature of habit. Uneori imi trece, insa alteori ma bag in vizuina si dau cu pietre in cei care incearca sa intre sau sa ma scoata din ale mele.

As vrea sa spun ca am facut multe lucruri grozave, in saptamanile astea. Dar nu e adevarat. Nici macar o amarata de carte de 150 de pagini nu am reusit sa termin (Momo, de Michael Ende). Merg la sala, alerg pana imi cad picioarele, merg cu bicicleta la munca si imi fac planuri care, majoritatea, nu devin realitate. Cu alte cuvinte, this is my habit. Adica iar am nimerit putin in scorbura. Numai ca, vezi tu, nici ca-mi pasa.

Ultima data cand am alergat dupa piticul de la capatul curcubeului, am renuntat, de atata alergat. Nu am rezistenta. Cand am incercat sa-mi schimb culoarea preferata, n-a iesit nimic bun. Si cand am inceput sa port parul cu altfel de carare, iarasi nu pot spune ca a curs lapte si miere.

Cred ca e cazul sa nu mai astept laptele si mierea si sa admit ca e mult mai bine cand cana de cafea e plina si caietul meu rosu e plin de planuri. Am o presa franceza acum care a reusit sa schimbe radical modul in care vad cafeaua – e cam singura schimbare la care sunt gata sa inchid ochii.

Probabil ca sambata viitoare la ora asta o sa fiu la mare. Ar fi si cazul.


Just like heaven… long ago.

Posted: March 6th, 2012 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie, If only | Tags: , , , | 8 Comments »

Aseara am simtit ca eram la mare.

Nu am putut sa adorm. M-am invartit prin casa pe care o voi parasi curand, in talpile goale si infrigurata, incercand sa-mi dau seama cate mai sunt de inlocuit, reparat, infrumusetat si curatat pana cand plec. M-am plimbat asa prin casa timp de cateva ore, m-am asezat in pat si am strans din gene, incercand sa cuprind intreaga oboseala in ele, pentru a cadea intr-un somn, speram eu, fara vise.

Numai ca, din senin si fara legatura cu serialul care rula pe monitor (mai nou, cand sunt singura, nu reusesc sa adorm in liniste), m-am imaginat la mare. Brusc si viu, ca de fiecare data, am simtit valurile tulburi cum mi se lovesc de trup, am vizualizat si aproape simtit arsura de pe umeri de care niciun SPF50 nu ma fereste. Am simtit nisipul care se lipeste de talpile prea mult umblate pe asfaltul incins. Am simtit mana dreapta cum nu mi se mai strange nici a indoiala, nici a dor, ci a certitudine. Am simtit ca ma curat in apa, pe plaja, seara la bere, am simtit cum ma strang si ma desfasor, asa cum numai marea ma poate face sa fiu.

Am simtit ca eram la mare. Si acum am in inima o vibratie ciudata, un dor ca acela cand te gandesti la baiatul cu care schimbi scrisori o iarna intreaga, in asteptarea verii calde si dulci. Abia astept nisipul sub talpi si in rucsac si clipele de fericire albastra, astept o mare cat o viata plina de aventuri.

Intr-un final am adormit si m-am trezit tot eu, tot aceeasi, tot in Bucuresti. Pe masa era cozonacul pregatit de proprietara garsonierei in care stau. Afara parea inca iarna inghetata si timpul parea suspendat intre dus – spalat pe dinti – verificare mail – imbracat – cereale – cafea – incuiat usa si plecat. Poate si e suspendat. Ca atunci cand ii scrii scrisori baiatului de care ti-e drag toata iarna. Acum astept sa se desfaca timpul. Sa plec la mare. Sa fie bine.


De la 2 metri si un pic

Posted: August 8th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine, Gânduri în corabie | Tags: , , , , | 2 Comments »

Oamenii au acest minunat dar de a se focaliza in totalitate pe absente si rautati, pe cei care nu sunt langa ei, pe oamenii care nu le spun la multi ani, pe lucrurile pe care nu le vor mai trai, decat pe momentele frumoase in care se afla, pe oamenii grozavi pe care ii au langa ei, pe telefoanele de la oameni de la care nici nu te astepti.

Exercitiu de vointa la 26 de ani si 10 minute, vazand lumea de la 2 metri si un pic, cu marea in stanga: sa fiu in moment. O data in viata, sa nu-mi mai fuga mintea dupa iepuri albi care nu stau locului. O data in viata, sa nu ma gandesc ca maine o sa am febra musculara de la colacul de inot (da, se poate), ci doar sa zac in el, in deriva. Sa nu ma gandesc ca prea mult mujdei strica la stomac (da, si asta se poate) si sa mananc cat peste am eu chef. Sa nu ma gandesc ca o sa ma doara capul de la nesomn si sa ma culc cand simt eu chemarea cortului. Sa nu ma gandesc la abandonuri tampite si taceri care ma scot pur si simplu din mintile mele si asa afectate de vara si sa ma bucur de conversatiile pe care le am cu cei mai dragi prieteni si cea mai misto familie.

Si a fost grozav. Nemaipomenit. Eliberator. Imi place luna asta. Imi place ce mi se intampla si chiar ce nu mi se intampla; nu de alta, dar poate invat si eu, in sfarsit, si nu voi mai da bani pe ata trainica cu care sa tot cos amintiri si suflete.

Daca-mi permiteti o recomandare de vacanta: la Cobadin au cel mai misto market din toate satele din imprejurimi, unde gasesti orice, de la truse de cusut la 60 de agrafe la 1,5 lei, de la suport de servetele plus servetele la creioane cu maimutici in varf. Intrebati-i pe aia 4 bucuresteni care s-au oprit ieri acolo sa ia apa si suc si au plecat cu cele de mai sus minus suc.


It really isn’t a cold place

Posted: August 6th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine, Gânduri în corabie | Tags: | 2 Comments »

In ultimul an am invatat mai multe despre oameni, dar cel mai important, am invatat mai multe despre mine. Si nu chiar in ultimul an, cat in ultimele luni.

Sa te misti din nou e dificil. E ca si cum inveti sa mergi din nou. Sa ti se indeplineasca o parte din iluzii, sa traiesti chestii pe care n-ai fi zis ca le poti trai, sa ti se umple inima atat de rau, cat si de bine – nu cred ca e de neglijat. Lucrurile astea sunt, de fapt, mai importante decat faptul ca m-am apucat de sport, ca m-am mutat, ca am bicicleta, ca fac asta si asta, ca o sa ma inscriu la cursuri si alte chestii din astea… concrete.

Sunt 26 de ani in care am inceput sa invat sa ma cunosc. In ultimii ani, am tot programat cate o postare pentru ziua mea, pentru ca in ziua asta intotdeauna incerc sa vad cu alt fel de ochi, sa inteleg cu alt fel de minte. Nu stiu cum sa explic. Nu este vorba despre faptul ca e ziua mea, ca fac bilant, ca ma bucur ca o sa primesc cadouri. Cred ca e mai degraba constientizarea faptul ca traiesc, in fiecare an, ca sunt aici si fac lucruri si mi se intampla lucruri. De ziua ta, esti foarte bagat in seama. Ceea ce te conecteaza cumva la realitate – la realitatea faptului ca esti aici.

Sunt aici. Din fericire, sunt aici pe plaja.


Si valurile se sparg de tarm

Posted: August 5th, 2011 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie | Tags: , | No Comments »

In 2 Mai e liniste. vama e departe, azi. ultima zi de 25 si e nor, valurile se sparg de tarm, spunand povesti pe care le aud doar eu. ma simt straina si nu prea, mi-as lua cortul si as trai in izolare o vreme si nu prea. cred ca trebuie sa ma hotarasc si nu prea. uite, timpul s-a hotarat deja sa treaca si oamenilor li se pare firesc. inca e liniste, august stie ce sa faca cu marea mea.


Sfarsit de iulie

Posted: July 25th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine, Gânduri în corabie, If only | Tags: , , , , | No Comments »

Iulie se termina cu nesiguranta. Abia astept august, fie si din superstitia stupida ca in august e mai bine; sau ca, daca nu e, cui ii mai pasa. In iulie m-a ars soarele si m-a plouat, ambele prea mult. Ce imi pare rau ca am facut, in iulie, e ca am gandit prea mult si am actionat prea putin. Ca atare, am urme de aripi frante pe spate, mi le-am rupt singura, certandu-ma de parca eram un copil idiot.

Ultima saptamana din iulie si simt ca am luat multe suturi in fund, care, exact asa cum zice proverbul, au fost niste minunate propulsoare. Nu cred ca mi-a ajuns si astept sa ma duc – nu, sa fug -  la mare, iar, ca sa mai am o data ocazia de a ma gandi la lucrurile de care sunt sigura, dar pe care, dintr-un motiv sau altul, nu reusesc sa le spun mai departe. Undeva trebuie sa fie si altceva dupa fuga. Trebuie sa mai fie ceva ce trebuie sa fac, dupa ce fug, doar ca nu mi-am dat seama inca.

La inceputul lui iunie, nu voiam sa vina vara. Acum, abia astept sa vina august. Poate si doar pentru faptul ca ma pot preda usor, in august.

Azi am luat troleul dintr-o alta statie. Era putin frig, incepuse sa ploua, oamenii asteptau si ei troleul meu ferindu-se prin statie. M-am simtit straina, intr-un cartier in care stau de atata timp. M-am simtit stinghera si m-am saturat. Nu mai vreau sa ma simt asa. Sunt dati in care nu vrei decat sa, vorba aia, “fit in”.

Us and Them
And after all we’re only ordinary men