A sunkissed world

Primul pas pe nisip de anul asta a fost ieri. Marea era extrem de albastra si foarte rece.

Eu si cu mine. Asa ca azi am fost incredibil de lenese, noi amandoua. La mine pe birou: un iaurt de baut. La mine in stomac: doi biscuiti furati. La mine in urechi: Walk on the wild side. La mine in urechea stanga, alaturi de melodia de mai sus, se zbate marea. Asa cum stie [...]

Dar nu chiar, pe aproape. Altfel spus, ce-si face omul cu mana lui, sambata seara, la sfarsit de noiembrie, tampenie se numeste. Chiar daca omul isi va bea ceaiul si-si va accepta conditia de noiembrie.

Daca nu m-as pierde printre prieteni si ochi verzi, printre cafele si promisiuni, printre scoici si amintiri, poate ca as vedea Vama asa cum e, asa cum a ajuns, asa obositoare, plina, murdara, urata, dizgratioasa, lipsita de farmec. Dar norocul meu ca ma pierd. Si norocul meu ca in cea mai aglomerata zi din Vama [...]

ca m-am intors. Mai tembela, mai batrana, deloc mai inteleapta, mai parfumata de alge, mai cu mai multe povesti, mai cu un zambet, mai cu hotote de ras, mai cu exces de cafea, mai cu prieteni buni, mai cu nisip in ghete, mai cu un deget de la picior taiat de o scoica obraznica, mai [...]

Ma uitam pe pozele de la mare din astea doua zile petrecute acolo si ma miram cat de colorate sunt unele si cat de intunecate sunt altele. Ma gandeam la Soni si la bolurile lui, intotdeauna insuficiente, ma gandeam cum o fi sa-ti placa atat de mult ceea ce faci. Ma gandeam ca din noaptea [...]

Mi-e foarte dor de cafeaua lui Ovidiu. Am incercat sa inchid ochii si in loc de cana cu leul cataleptic sa simt in mana dreapta paharul de polistiren expandat, in loc de blocul cenusiu de vizavi sa vad un pescarus glumind cu marea, in loc de papucii de casa pufosi furati de la colega mea [...]

Mi-e dor de o zi cu parul desfacut, cu tenisii rosii, cu nisip pe mana stanga, cu soarele in dreapta, cu mine asa cum ma stiu eu mai bine, cu toate regretele mele facute ghem si aruncate fix in mare. Nici eu nu stiu sa inot si nici regretele si amaraciunile mele nu stiu. Mi-e [...]

Si a fost un august cu iz de mai si de liliac si ploaie si mult, dar mult, ametitor de mult verde. Si a fost un drum spre mare incheiat fix cand iesea soarele din mare, fix cum trebuia, unde, cu cine si mai ales de ce. Si au fost psihopatii mei, din fericire toti, [...]

Oua rosii cozonac ai mei zambete glume cafele prajituri stomac pe cale de explozie lalele liliac biserica cruci strambe indreptate de mine prin cimitir doar-doar s-or indrepta si alea interioare hamham hai ca plec v-am pupat pa. Si m-am intors. La ambiguitatile orasului astuia, la ambiguitatile mele, la dubiosenile mele sufletesti, la toxicitati conversationale, la [...]