A sunkissed world

Daca nu m-as pierde printre prieteni si ochi verzi, printre cafele si promisiuni, printre scoici si amintiri, poate ca as vedea Vama asa cum e, asa cum a ajuns, asa obositoare, plina, murdara, urata, dizgratioasa, lipsita de farmec. Dar norocul meu ca ma pierd. Si norocul meu ca in cea mai aglomerata zi din Vama [...]

ca m-am intors. Mai tembela, mai batrana, deloc mai inteleapta, mai parfumata de alge, mai cu mai multe povesti, mai cu un zambet, mai cu hotote de ras, mai cu exces de cafea, mai cu prieteni buni, mai cu nisip in ghete, mai cu un deget de la picior taiat de o scoica obraznica, mai [...]

Ma uitam pe pozele de la mare din astea doua zile petrecute acolo si ma miram cat de colorate sunt unele si cat de intunecate sunt altele. Ma gandeam la Soni si la bolurile lui, intotdeauna insuficiente, ma gandeam cum o fi sa-ti placa atat de mult ceea ce faci. Ma gandeam ca din noaptea [...]

Mi-e foarte dor de cafeaua lui Ovidiu. Am incercat sa inchid ochii si in loc de cana cu leul cataleptic sa simt in mana dreapta paharul de polistiren expandat, in loc de blocul cenusiu de vizavi sa vad un pescarus glumind cu marea, in loc de papucii de casa pufosi furati de la colega mea [...]

Mi-e dor de o zi cu parul desfacut, cu tenisii rosii, cu nisip pe mana stanga, cu soarele in dreapta, cu mine asa cum ma stiu eu mai bine, cu toate regretele mele facute ghem si aruncate fix in mare. Nici eu nu stiu sa inot si nici regretele si amaraciunile mele nu stiu. Mi-e [...]

Si a fost un august cu iz de mai si de liliac si ploaie si mult, dar mult, ametitor de mult verde. Si a fost un drum spre mare incheiat fix cand iesea soarele din mare, fix cum trebuia, unde, cu cine si mai ales de ce. Si au fost psihopatii mei, din fericire toti, [...]

Oua rosii cozonac ai mei zambete glume cafele prajituri stomac pe cale de explozie lalele liliac biserica cruci strambe indreptate de mine prin cimitir doar-doar s-or indrepta si alea interioare hamham hai ca plec v-am pupat pa. Si m-am intors. La ambiguitatile orasului astuia, la ambiguitatile mele, la dubiosenile mele sufletesti, la toxicitati conversationale, la [...]

Si cum vin ele, bucatile de intamplari si de oameni care-mi aduc aminte de bucata mea de nisip, de cafeaua mea la pahar, de visarea tacuta, de sanatate mintala pierduta. Vin ele bucatile astea si se pun intre mine si lume ca sa nu mai pot sa respir, ca sa-mi doresc ceva ce nu se [...]

…putin de tot pana la trenul ala pufaind, pana la cafeaua aburinda, pana la tanti Mia, pana la primul rasarit pe anul asta la mare, pana la zambetul ala pe care-l am doar acolo, pana la sentimentul ala ca ma scufund in nisip si nu numai ca nu pot sa ies, dar nici nu vreau [...]

Dimineata aia in care te trezesti si ai asa un chef incredibil sa vezi marea. Mai ales dupa o noapte la Soni incheiata la 4 jumatate, cu muzica vesela, palinca, ziua unui om minunat, psihopatii, cartofi in TOTI papucii, ganduri aiurea-n tramvai. Lipsea doar nisipul. Ei, si apoi ai asa un chef si mai mare [...]