A sunkissed world

Archive for the ‘On the eighth day God created coffee’ Category

Cand aveam 5 ani, ma bucuram mult mai mult de zapada. Fireste, asta pentru ca iernile erau altfel, zapada era mai pufoasa, eu nu-mi petreceam iernile in Bucuresti si nu trebuia sa fiu undeva la 9, 9 jumate. Atunci, singura mea grija era sa ma imbrac si sa ma incalt mai repede si sa ma [...]

Am ajuns acasa si am facut bradul, am facut planul pentru masa de Craciun si am facut ultimele cumparaturi. Acum astept sa mi se usuce niste felii de portocala pentru o coronita pe care vreau sa o impodobesc home made si savurez o cafea fierbinte, tare, cu miere. Cea mai buna cafea e aia de [...]

Trebuie sa fie duminica, sa fie dimineata, dar nu chiar. Sa imi imping picioarele in papuci si sa fac cafeaua ideala la ibricul ideal, inainte de orice altceva. Apoi sa ma spal pe dinti si, in timp ce fac asta, ma uit in oglinda si vad ca azi nu arat de parca urmeaza al treilea [...]

Dimineata nu a mirosit a cafea. A mirosit a cafea spre pranz, cand am pus un picior pe parchetul rece, apoi pe celalalt si tot asa. Am zacut ore in sir, incapabila sa ma ridic sa-mi pun o cafea calda si vesela. Am stat in pat cu durerea mea de cap si cu un sentiment [...]

14 Sep, 2011

Cafea cu lapte

Posted by: sunkissed In: Me, me, me!|On the eighth day God created coffee

Nu prea inteleg cafeaua cu lapte. Imi place cafeaua tare, simpla, doar cu o lingurita sau doua de miere care sa o faca mai putin salbatica. Rar beau cafea cu lapte: cand e a nu stiu cata cafea din zi sau cand mi se face o pofta inexplicabila de frappe. Azi am mai descoperit o [...]

Azi la 8 fix m-am trezit. Imi luasem o zi libera. Dupa ce m-am invartit prin pat vreo jumatate de ora, am zis “fuck it” si m-am decis sa ma duc la munca. Ce om normal la cap, atunci cand singur cu mana lui isi ia o zi libera, tot singur cu mana lui care [...]

Sunt la a doua cana de cafea. Cafelele mele isi tin companie una alteia. Discuta intre ele, tin suete, se inteleg bine. Intre timp, eu privesc pe balcon si ma mir. Ma mir in continuare ca nu reusesc sa pun in cuvinte niste lucruri ce sunt asa de simple. De fiecare data cand incerc, iese [...]

Tensiune maxima, risc sa ma rup. Sa ma desir, sa ma dizolv, sa dispar, sa ma elimin. Si toata starea asta ma tine pana la prima cafea. Insa e suficient cat sa simti ca e posibil sa existe eternitatea. De cand m-am mutat, diminetiile sunt stranii, pana invat sa adopt casa asta. Dar cafelele, cafelele [...]

Azi se bea cea mai rapida cafea din lume, se strange din dinti si se spera ca totul o sa fie bine. Azi e mult de munca, prea mult pentru un biet creier atrofiat de caldura. Azi as vrea ca totul sa fie mai rapid, timpul sa fie un cal de curse si eu sa [...]

Cand vine vara, incep sa inteleg ce zic pescarusii. Cand vine vara, stiu cum ma cheama. Cand vine vara, stiu mai multe, infinit mai multe decat iarna si simt mult mai multe decat primavara. Vara, obsesiile se topesc in cafea si drumurile par a nu mai avea limite. Vara, merg desculta pe nisip si-mi place [...]


About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Take a look


povestind bucurestiul


by