Te tineam in palma ca pe-o fantana cu aripile frante. Din albastrul tau izbucneau, cu rabdare, bucati de povesti in cuburi de piatra. Nu reuseam sa le leg de tine si-mi alunecau printre degete. Tristetea-mi se facea prea mare si depasea in uimire orice animal imaginat de om. Cuburile prindeau glas si fugeau in zari [...]
“Bai!” “Da bai.” “Nu simti mirosul ala?” “Care?” “Nu stiu ba, e de nedescris.” “E, pe naiba. Incearca. Urat, frumos, cum?” “Nu stiu, asa, a primavara, a vant, a asteptare, a speranta pusa la dospit, a rochie din in.” “…Ba… ce dracu, te-ai tacanit? Miroase doar a mancare gatita de undeva. Auzi, a asteptare, hehe.” [...]
Fugi bai iepure. Iti pun astia pielea-n bat cat ai zice matrapazlac. Si e pacat. N-ar mai exista magie fara tine iesind din palarie.
Cea mai neplacuta amintire care te strange, care iti sufoca visurile, care te ia de mana si te scoate din sarite este, pentru mine, plecarea, parasirea, abandonul, renuntarea. Calatoriile pe care altii le fac departe de mine si nu se mai intorc mai ales cand mi-au promis, fara sa-i rog, ca nu vor pleca nicicand. [...]
In ultimul timp – ca si in primul, de altfel, m-am tot rupt, m-am tot sfasiat, m-am tot aruncat pe gheata in plina vara. In ultimul timp – ca niciodata in primul, daca ai observat, daca ai mirosit, lumea asta picura prea des. Lumina e prea neclara ca sa ma mai pot lipi la loc
” Si-a dat seama ca pentru a supravietui ii trebuie sa-si afle neaparat opt tabieturi. Le descoperi incetul cu incetul, reusind astfel sa-si justifice, cel putin, umbra. La inceput refuza sa citeasca ziarul oriunde si oricum. Il studia numai in tramvai, tinandu-l invers, dar nu pe dos, numai vertical. La fiecare coloana incheiata spunea “pardon”. [...]
Partea intai: nu-ti mai recunosti mainile. Te-au tradat. Se misca in feluri dubioase, necaracteristice tie. Nu stii exact ce ti-e caracteristic, dar stii ca mainile te-au tradat. Sa le creasca solzi si nu te-ai mira. Mai degraba ai gandi practic, gen “eu cu ce ma imbrac azi”. Partea a doua: lucrurile rimeaza. Da, rimeaza. Fac [...]
Gata. Au inceput norii grei sa ploua cu ferestre care au pervazuri mov si grele pline de taceri in ghiveci puse acolo de pitici monstruosi si fara pic de haz.
Sa lupti. E ca un izvor ce nu seaca nicicand. E ca mersul pe bicicleta. Nu ai cum sa uiti sa lupti. Poti, e adevarat, sa lupti in multe si diverse feluri, poate niciodata aceleasi, dar mecanismele primare, instinctuale care te indeamna sa lupti raman aceleasi. N-ai cum sa te dezarmezi complet. Arma zace mereu [...]
Spune-mi daca te simti mai bine cand ti-e rau. Daca iti place mai mult de mine cand scriu CU LITERE MARI sau cand uit sa pun semne de punctuatie. Daca esti mai sarac sau daca obosesti in fiecare seara numarandu-ti gandurile. Spune-mi daca te leagana vreo frunza si tu-i spui “pleaca, ma, de-aici”. Mai spune-mi [...]