A sunkissed world

M-am trezit dintr-un vis ciudat, cu lupi si multa apa. Greu, am reusit sa beau o cafea, apoi inca alta, sa-mi pierd ziua printre tot felul de intamplari si de treaba, fursecuri si paste, sprite si iar cafea. Acum am senzatia ca nici ce am reusit sa fac nu am facut bine, mi se pare [...]

Voiam sa scriu despre cum am facut de am scapat de vicii, insa intre timp am realizat ca nu cred ca am scapat, cu adevarat. Cred ca am alunecat in acel univers paralel in care eu nu am vicii si astept sa sar o treapta si sa mi se intample iar sa nu pot dormi [...]

Teoretic, primele zile intr-ul loc nou ar trebui sa beneficieze de factorul “uau” care face ochii sa straluceasca si omul sa se trezeasca devreme.
Practic, primele zile s-au desfasurat pe fondul unei stari permanente de oboseala pe care nu mai am chef sa incerc s-o definesc sau s-o atribui unei cauze, o oboseala cronica, ce nu [...]

Toata tacerea mea s-a facut ghem si a inceput sa strige in visele mele. Am uitat sa scriu poezii, dar sunt sigura ca ele nu au uitat sa ma scrie pe mine. Pacat ca o fac cand sunt in stare de semi-constienta sau mai rau.
Si ceasul bate, tic-tac, ieri as fi vrut sa-l pot arunca [...]

Amintindu-mi azi, in timp ce spalam vasele, de nenea Kant, mi-am dat seama de ceva: urasc sa fac lucrurile “din datorie”. Adica pentru ca asa trebuie, ca asa e frumos, ca ma va ajuta pe viitor, ca e un lucru politicos si asa mai departe. Si cu toate astea, ma pricep sa le fac foarte [...]

Eu nu stiu sa inot. Nu am stiut niciodata nici macar sa fac pluta. Singurul mod in care ma pot bucura de apa este pe malul marii, acolo unde se imbina apa cu nisipul si unde, din nefericire pentru mine, se joaca toti copiii. Asa si eu, stau acolo si ma joc cu scoicile si [...]

Azi e zi de la multi ani. Si atat.
In afara de “si atat” (da, se poate, cel putin in lumea mea), vreau sa imi declar public dispretul fata de vremea de afara. Pur si simplu ma simt coplesita. Cred ca e ceva din interior, nu pot explica. E ca atunci cand mi-am dat seama ce [...]

Cred ca m-a lovit depresia de iarna. Depresia aia afurisita de ianuarie, despre care eu sustin ca e cea mai teribila luna din an. Luna in care aburii sampaniei se duc si stergi oglinda, te vezi bine de tot, cu cearcanele si ridurile si alegerile tale, cu nestramutata convingere, pe care poate n-o spui tuturor, [...]

Iar, pot sa zic ca m-am saturat. Am un tonus foarte bun dimineata, insa se intampla ceva peste zi, ceva nedefinit – sau poate prea definit, din care cauza imi pare neclar si gri – care ma face sa dau, vorba ceea, cu basca de pamant.
Mi-e teama ca am ajuns sa iau drept normale unele [...]

Totul e intors pe dos. De doua zile, ninge de jos in sus. Mi-e greu sa merg asa, invers, cu picioarele bine infipte in pamant. Nu stiu cum sa-mi inchei nasturii in fata. Eu ma simt de-a dreptul intoarsa pe dos, nu inteleg cum reusesc sa tin tot ce nu vreau la vedere si tot [...]