Chestii personale

Posted: August 1st, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , | 5 Comments »

Mi-am dat seama ca vorbesc prea abstract in ultima vreme. Asa ca vreau sa schimb putin asta.

M-am trezit extraordinar de amortita azi. O mica sciatica ce-mi aminteste ca a. probabil am stat in curent, daca el exista si b. mai mult ca sigur imbatranesc. Un picior amortit, privirea in ceata. M-am impleticit spre ibric sa pun de cafea si in oglinda din baie mi-am privit, ritualic, cearcanele. Sunt tot acolo, uneori mai mari, uneori mai mici, semne de buna purtare (citit pana noaptea tarziu) sau de rea purtare (urmarit seriale stupide pana la ore mici).

La birou, din click in click si din procrastinare in procrastinare, ca tot ar trebui sa muncim vara, am dat peste un forum pe care obisnuiam sa postez acum multi, multi ani – 7 chiar. Am recitit cu nostalgie ce postam si am fost cumva mandra de mine, cea de 20 de ani. Nu eram perfecta. Doamne fereste. Dar eram acolo unde ma imaginam eu la 20 de ani. Chiar daca putin mai idealista, mai visatoare, mai increzatoare. Nici nu stiam ce ma asteapta in viata asta. Totusi, am ramas si putin inciudata; eram mai coerenta, imi aparam opiniile cu fervoare, imi exprimam chiar si parerile nascatoare de controversa. Intre timp, mi s-a facut lehamite de toate astea.

Ca sa nu ma mai gandesc – IAR – la le mal de vivre, am incercat sa citesc niste articole “pentru stimularea creativitatii”. Anyway. Nu am gasit astfel de articole, asa ca am citit din RSS un articol stupid de genul “chestii pe care sa nu le spui la prima intalnire”. Un punct de acolo mi-a amintit de un tip cu care am iesit eu la un moment dat, in tineretile mele – candva intre etapa “forum” si etapa “sictir de viata de om mare”. Ei, tipul asta avea vreo 30 de ani. Sau 29; oricum, pe-acolo, prin acea etapa a vietii. Si tipul asta mi-a vorbit la o intalnire aproape o ora sau mai mult, nu mai stiu, despre cat de cool e ca el locuieste cu ai lui. Cat de cool sunt ai lui, de fapt. Niste boemi. Despre faptul ca el nu vrea sa se mute de acasa, nu vede niciun motiv pentru care asta ar fi un lucru bun. Etc. Etc.

Inutil sa spun ca acea intalnire s-a terminat amicabil, platonic. Poate am fost oaie si nu i-am mai raspuns la telefon. Nu stiam prea multe la varsta aia. Abia mult mai tarziu am aflat ca e ok sa-i zici cuiva uite ce e, hai sa nu ne pierdem timpul unul altuia – in mod direct.

Apoi am mai citit putin prin forum si pentru ca mi se incetosase privirea de la somn si m-am gandit ca nu am mai scris ceva personal de mult. Ceva din seria ce mai face Silvia. Nu abstract, nu la modul sufletesc, ci asa, bucati din viata. Cum povesteam o data chestii din autobus sau scoala si era bine. Deci, iaca.

Si da, in sfarsit este august. Deja imi mirosea a sfarseala azi.