Azi chiar mi-a mirosit a toamnă

Posted: August 18th, 2014 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , , | No Comments »

Poate pentru că a fost ziua în care am revenit la rutina în care zi de zi mă târăsc la birou. Poate pentru că a fost mai răcoare, poate pentru că pisica doarme mai abitir ca în primele zile sau poate pentru că nostalgia post-vacanța minunată londoneză e mare. Dar azi chiar mi-a mirosit a toamnă.

Și nu mi-a părut rău după rochițele scurte, sandalele înalte și sexi, nici după colacul pentru apa mării umflat de prea puține ori anul ăsta. Nici după serile lungi, cu lumină până la 9 și ieșit în oraș după 10, ca să fie mai răcoare. Nici după înghesuiala de pe terasa de la Origo sau Energiea, nici după biciclitul transpirat de vară.

Mi s-a făcut nici drag, nici dor, ci mi s-a făcut firesc de fulare lungi, de cizme colorate, de serile friguroase din Bruno, testând varietățile de vinuri, de beretele șic pe care vreau să le cumpăr anul ăsta, de călătoriile de toamnă, de visele de toamnă, de aniversările de toamnă, de nuci și mere, de vânt, de frig, de ploi.

Semn fie că îmbătrânesc și că îmi intră nostalgiile în oase, făcându-și loc oftând și pufăind, dându-și ghionturi ca niște doamne ce vin de la piață într-un autobuz supra-aglomerat de studenți, fie că mi-au intrat mințile în cap, ca niște copii cuminți care s-au resemnat la gândul că pauza mare e, de fapt, mai mică decât le-ar trebui.

 


Despre viata, rochii, cafea, filme, carti si alte chestii triviale

Posted: November 2nd, 2012 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit, Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , , | No Comments »

Cand e toamna si cand frunzele galbene cad secerate, parca-parca totul e putin mai bine. As zice eu, privind de pe fereastra biroului. Petrecem prea mult timp la munca, mi-am zis acum ceva timp, cand am inceput sa imi adun lucruri la care sa tin la munca, cand am inceput sa imi creez un spatiu in care sa ma simt putin confortabil. Un cub antistres, o jucarie. O cana noua, mare si misto, cumparata ieri.

Tot cand am realizat cat timp petrecem, de fapt, la birou, am inceput sa arat si eu de parca ma bucur ca merg la birou. Sa ma pieptan, sa ma aranjez. Alta e viata intr-o rochie care iti vine perfect si in care stai 8-9 ore pe zi.

Cafeaua, toamna, imi pare ca au alt gust. Mai adanc, mai ciudat, mai cu o ora in urma. Acum cateva zile am vazut o piesa de teatru acrobatic misto – “Omul pescarus“. Pe coloana sonora era “Us and Them”, de la Pink Floyd. Si mi s-au trezit niste amintiri. Care stiti ce au facut? S-au ridicat, s-au sters la ochi si au plecat. Cam asa.

Nu-mi place cand am de ales. Poate putin mai mult ca atunci cand nu am. Insa, in ultimul timp, mi-am rafinat modul de a o face. Macar acum aleg pentru mine si se vede si sunt multumita si viata are gust de bezea.

In afara de faptul ca am fost la piesa de teatru, am invatat sa imi fac singura bijuteriile care sa-mi placa. Cu 2-3 lanturi, capse, niste material si cateva margele mi-am facut de lucru aseara, in timp ce ma uitam la Criminal Minds. Si-mi place ce a iesit si ma gandesc ca poate mi-am gasit alt hobby. Ceea ce nu e rau defel.

Am terminat “A Brave New World“. Si atat. E o carte care nu a reusit sa imi trezeasca sentimente aprige, ca altele, ceea ce nu inseamna ca nu e o carte foarte buna. Numai ca am simtit-o mai cerebrala decat ma asteptam.

Si am vazut filmul “Silent Hill“, which I hated, pentru ca nu ma uit la filme de groaza defel – ultimul pe care il vazusem era The Ring, deci… a trecut mult timp. Filmul nu mi-a placut, dar povestea, da, asa ca ma apuc de comics.

Am vazut si “Moonrise Kingdom“, de Wes Anderson, si m-am declarat multumita de cum m-a facut sa ma simt. Mi-am amintit de copilarie, prin poveste, prin imagini, prin jocul actorilor. Orice e posibil. Chiar si sa te casatoresti la 12 ani.

Bai, e noiembrie.