Blue, blue windows behind the stars

Posted: October 26th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , , , | No Comments »

Stiti ceva? E tare misto sa te simti fara ajutor. Pentru ca, daca atunci cand te simti mai nevolnic, exista cineva care te ridica de jos si te pune pe un scaun si iti da, dupa caz, o imbratisare, un sarut, o cafea sau toate trei, n-are cum sa fie asa de rau.

M-am tot gandit ieri si azi, in timpul in care nu munceam. M-am gandit ca, totusi, este ceva care ma face sa ma simt nu numai bine, dar si Silvia. Mare lucru, asta. O chestie pe care uitasem sa o simt, in fine, nu mai conteaza de ce si cum. Dar exista chestia asta si pentru prima data in ceva timp nu am mai simtit presiunea pe umerii mei care nu pot duce chiar asa de multe de a fi altfel, de a fi altcineva.

Si da, imi place toamna, ma deprima si ma bucura, nu stiu nici eu, totul e bine si e si rau, dar e mai mult bine decat rau si in locurile in care conteaza. Deci schimbam foaia, cum s-ar zice. Problema nu e ca naravurile se schimba greu, problema e cand se schimba si nu mai stii ce sa faci. Dar cui ii pasa. E octombrie!

Acum cateva zile m-am intalnit cu un catel caruia ii era frica de lift. Se facuse mic de tot si umil, se lipise de perete si tot a gasit putina energie sa dea din coada si sa ma linga pe mana, el fiind, fireste, un Caine Prietenos. Mi-a placut de el si ma gandeam ca nu e niciodata prea tarziu pentru lectii, nici macar pentru alea primite de la animalute. Ii doresc sa nu-i mai fie frica de lift si sa incerce sa enjoy the ride.


Ar trebui sa nu mai iau pauze

Posted: September 5th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , | No Comments »

Am descoperit la mine o treaba suparatoare. Tind sa iau pauze. Numai ca nu mai stiu sa ies din ele. Am scotocit prin memorie datile cand am zis ca iau o pauza de la… si de la… si culmea, nu mi-am putut aminti daca am renuntat vreodata la pauzele astea. E o treaba gaunoasa si mancatoare de energie absolut degeaba. Desi ai spune ca pauza ar trebui sa fie altceva.

Asa si acum, mi-am dat seama ca am luat o pauza taman ce intrasem intr-un ritm de om serios. M-am blocat si am zis vai, ce moment mai bun decat asta sa iau o pauza, sa mananc un biscuite, sa beau un ceai si sa stau asa, vreo cativa ani buni, pana uit ca am luat pauza?

Dar de data asta nu, am eu ac de cojocul pauzelor. Fie ca o sa ajung la nebuni, fie ca o sa mor de epuizare (sau macar o sa lesin un pic), exista momente in viata cand nu trebuie sa mai iei pauze.

Altfel, ma lupt cu toamna, efectiv simt ca ne luam la tranta si ca ne scuipam intre ochi in fiecare dimineata. Desi e cald, aproape canicula, ma trezesc in fiecare dimineata speriata de ploaie, furtuni si altele din gama. Desi azi am biciclit pe 35 de grade, cred, tot mi-e frica de galosi si palton. Toamna de ce nu poate sa ia si ea o pauza?


Mie mi-e frica

Posted: March 22nd, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , | 2 Comments »

Am descoperit care e marea mea hiba. Ma rog, am mai multe, dar pe asta ma concentrez acum.

Mie mi-e frica. De necunoscut, de cunoscut, de necunoscuti si cunoscuti, in principiu de tot ce ma inconjoara. Sunt putine situatiile si oamenii in care si langa care ma simt si eu relaxata. In restul timpului, reactionez ca un elefant in fata unui soricel. Adica nu doar ca ma panichez, dar panica asta devine si foarte vizibila.

De frica nu am facut o groaza de lucruri. Bine, poate nu sunt asa de multe, dar mie mi se par o groaza. Nu stiu daca le regret, pentru ca nu le-am facut. Nici macar nu am incercat! Da, sigur, in mintea mea am facut o multime de planuri si tabele, dar in rest… nada, zero. Am gasit pretexte sa stau, dracului, linistita.

Si uneori ma paleste asa un curaj, de nu stiu de unde sa ma apuc. Sunt de fapt asa multe chestii pe care le-as face, incat nu mai aleg niciuna din ele. De frica de a alege, desigur.

Credeti ca e greu sa traiesti asa? Va zic eu, nu prea. E greu numai cand te paleste curajul si, pentru cateva clipe, nu stii unde sa mergi.