A sunkissed world

iPodul a ales azi o melodie de la Bob Dylan si mi s-a strans stomacul la gandul ca o sa-l aud live. * Ma enerveaza vremea asta rau, pentru ca nu-mi place sa am mainile reci. Se spune ca cine are mainile reci este o persoana sincera si sunt pur si simplu zile in care [...]

E miercuri, in tara sunt proteste. In Silvia s-a cuibarit o raceala de zile mari. In plus, s-a cuibarit o nepasare aproape bolnavicioasa, o stare de lehamite de care nu-mi era dor. Cred ca boala, chiar si o banala raceala, ne face mai introspectivi si mai aplecati inspre noi. Asa, ajungi sa-ti curga nasul miercurea [...]

Nu m-am gandit de ceva vreme la caii salbatiti. La fuga lor, la inutilitatea unui oras pentru ei. La felul in care stiu sa fie singuri. La coama lor stufoasa si mandria din pas. M-am rezumat, din nefericire, la a fi viezure de oras. Un viezure care nici nu mai traieste noaptea, ca sa vezi. [...]

Intotdeauna cand privesc oameni necunoscuti, in autobuz, pe strada, intr-un bar sau pe-o plaja, imi imaginez tot ce e mai frumos despre ei. Mi-i imaginez un soi de mini-me, niste mini-me care au ales niste lucruri pe care eu nu le-am ales, dar as fi putut sa o fac. Chiar si pe cei care nu [...]

Ce e fericirea? E un lucru mic, e un lucru mare, e o banalitate ingrozitoare, e o mica minune, e un hanorac intr-o zi mai rece sau o pereche de pantofi cu toc care iti ucid talpile, dar care te fac sa arati bestial? Vine sau o gasesti? Stii ca esti fericit atunci cand esti [...]

De la o vreme, mi se intampla niste lucruri ciudate. Traiesc de doua ori. Visez mai mereu ce o sa fac a doua zi. In mare, e drept, pentru ca n-ai de unde sti exact cum o sa fie o zi. Sau, daca stii,e nasol. In fine. Visez cum ma trezesc, ma spal pe dinti, [...]

Cred ca suntem cu totii foarte priceputi la teatru. Adica prefer sa cred asta decat sa cred ca, pur si simplu, oamenii nu observa ce se intampla in jurul lor, ca nu le pasa sau ca pur si simplu sunt inutili, din punct de vedere al utilizarii emotiilor. Duminica m-am uitat la emisiunea lui Cristian [...]

Nu mai stiu de cate ori mi s-a parut ca fericirea ma priveste dintr-o cutie plina cu bomboane de ciocolata. Daca nici nu trebuie sa o impart cu nimeni, asa, ca sunt si ei in camera in acelasi timp cu mine si ca asa se face, bucuria e si mai mare. Chestia asta imi demonstreaza [...]

Nu stiu ce a fost azi in aer sau in pamant sau in apa. Dar am obosit. Parca eram in propriul meu film, inca nu m-am decis daca de groaza sau doar absurd. Oricum, un film intr-o limba pe care eu nu o vorbesc. Mi-am pus The Cure. Mai bine depresie decat nimic. Mai bine [...]

Mi-au inghetat neuronii si farama de zambet pe buze. Intr-o zi, mergeam spre munca si am reusit sa vad pe drum trei oameni vorbind singuri. Trei. Si toti se certau. Eu, daca as ajunge sa vorbesc singura, as vrea sa vorbesc despre momentele frumoase, despre incantari, despre mirosuri dulci pe care n-o sa le uit [...]