Azi am zis chiar asa: se vede ca e vineri

Posted: September 20th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, On the eighth day God created coffee | Tags: , , , | No Comments »

Nu sunt genul de om care sa urasca din suflet ziua de luni. Mai bine zis, nu mai sunt.

Dar sunt genul de om care simte ziua de vineri.

Vinerea, cafeaua e mai gustoasa, mai aromata, mai speciala. Vinerea, prietenii zambesc mai mult, sunt mai blanzi, cuvintele stau mai bine. Nu exista chestii categorice, nu exista eficienta, nu exista lucruri rigide sau colturoase, exista lucruri pufoase si moi, ca atunci cand erai mic si credeai cu tarie ca norii pot sa aterizeze la tine in gradina.

Azi se simte ca e vineri si oamenii sunt parca, parca putin mai buni. Stiu ca pe majoritatea o sa ii tina pana luni. La urma urmei, tuturor ne e greu cu toamna.

Dar pana atunci, sa ne bucuram. E vineri, e aer aromat, e putin echilibru, putin septembrie, primul ceai cald, primele grji de toamna, primele sentimente de amaraciune cu gust de nuci verzi si mere coapte. Primele mici, dar foarte mici sentimente de nestatornicie. Asa cum ii sta bine cele mai vineri zi de vineri.


Ce-am invatat in ultimele doua saptamani

Posted: May 4th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , | No Comments »

Am invatat sa am iar grija de mine, sa ma duc la sport si sa imi dau sufletul pe banda pentru o cauza nobila: un trup sanatos si, s-o spunem si pe aia dreapta, numai bun de afisat pe plaja.

Am mai invatat ca metabolismul este o femeie de moravuri usoare – uneori, mai repede chiar decat te-ai astepta, iese la pensie. Nu mai merge ca in liceu, cand nu mancai o zi si pac! slabeai 4 kile sau ridicai o sticla de 2 l de apa si pac! aveai brate definite.

Am mai invatat ca maieul megru, blugii prespalati si mana cu aratatorul si degetul mic ridicate in toate pozele nu te fac roacher. Pe de alta parte, de ce ai vrea sa fii categorisit cumva? Ah, pentru ca iti plac etichetele si, fara una, simti ca n-ai rost in lume. Trist.

Am invatat si ca majoritatea chestiilor din capul meu nu s-au intamplat inca si probabil nici ca se vor intampla. Dar asta m-a facut sa fiu neatenta cu restul ce probabil ca se vor intampla. Nu asa cum vreau eu, pentru ca le-am neglijat.

Am invatat ca atunci cand crezi ca nu mai poti, e bine uneori sa mai incerci putin. Cand eu, de exemplu, zic ca nu mai pot, mai pot inca vreo 100-200 de metri. True story.

Am invatat si ca imi trebuie o noua sa la bicicleta, pentru ca, vorba aia, ori ea, ori eu!