Ce nu am știut că știu despre mine

Posted: April 14th, 2014 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , | No Comments »

Multă vreme am crezut despre mine că nu știu să fac nimic.

M-am gândit, pe rând, să mă apuc de cusut, croit, desenat, decupat, ikebana, japoneză (iar), alergat (ăia 5 km chinuiți de 3 ori pe săptămână nu se pun), înot, făcut haine, scris versuri, cântat, echitație, photoshop, fotografie, gătit.

Am stat nopți la rând cu privirea în tavan gândindu-mă că eu nu știu să am niciun hobby. Că e prea banal să spun că îmi place să călătoresc și să citesc și, dacă se poate, în același timp. Ok, da, am o colecție respectabilă de iepuri decorativi sau de jucărie acasă, dar nu sunt un colecționar în adevăratul sens al cuvântului. Pe unii din ei nici nu mai țin minte de unde îi am. În plus, colecționatul de iepuri e o chestie relativ nouă.

În timp însă am descoperit că mă pricep să fac multe alte lucruri mult mai bine. Că nu contează dacă ai sau nu hobby-uri interesante de genul zburat cu balonul sau călărit pinguini. Sunt destul de ocupată în viața asta ca să mai am timp de pinguini. Mă țin ocupată poveștile. Cele pe care le trăiesc, cele pe care le scriu, cele pe care le observ. Eu zic că, la final de zi, e destul de bine, nu? Că tare multe povești sunt pe lumea asta și cea mai mare provocare pentru mine e să le colecționez.

Eu peste 5 ani mă văd strângând în continuare povești. Pinguinii mai pot să aștepte.

 


Daca as sti sa cant la chitara

Posted: June 15th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , | 2 Comments »

Daca as sti sa cant la chitara, probabil ca lucrurile ar fi mult mai simple decat sunt acum. M-as inchide intr-o camera si mi-as canta singura: de dor, de jale, de bucurie, de necaz, de nervi si de toate cele. Insa nu am nici rabdarea necesare, nici degetele potrivite pentru a invata sa cant la chitara.

Nu stiu daca mai regret ca nu am niciun talent. O vreme am regretat ca: nu stiu sa pictez, habar n-am sa cant, nu pot sa ma ating de vreun instrument muzical cu nicio speranta de vreun fel, nu stiu sa merg pe sarma, nu-mi place sa fac puzzle-uri, nu ma pricep sa cos goblenuri si nu am colectii. Apoi, mi-a trecut. Sigur, e important sa ai un talent, un hobby, un ceva; dar daca nu ai, poate ca e ok.

Mi-e frica in schimb sa intalnesc oameni talentati, care stiu sa faca lucruri, au o multime de pasiuni si par ca dau pe dinafara de buna dispozitie. Asta pentru ca nu ii cred. Cred ca e ceva la ei care nu se potriveste cu restul universului astuia de oameni netalentati.