Eu trebuie să încep orice

Posted: October 29th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , | No Comments »

Cel mai rău e ca trebuie și să termin.

Am obsesia lucrurilor făcute. Finalizate, încheiate, aduse la o concluzie. Chiar dacă nu a fost finalul la care mă așteptam, măcar știu că nu mai atârn de fire subțiri de necunoscut, de momente de îndoială sau de fel și fel de altfel-uri pe care nu o să le mai cunosc.

Cumva e ok că nu mă las să nu termin ce am început. Alteori poate să fie chiar rău. Se lasă cu dureri de splină, amețeli, stomac plin, îndoieli, supărări. Gânduri neplăcute și vise urâte. Povești scrise prost, cu furie și migala aceea pe care numai furia coaptă bine o poate da.

Mă ambiționez în obsesii, mă țin cu dinții de oameni și proiecte. Nu pot să nu termin proiectele, chit că ziua are doar 24 de ore și că ziua de factură e doar una pe lună. De la cele mai tâmpite chestii (de genul curățeniei generale în baie la 9 dimineața) la cele mai abstracte (de genul blocării unui om care m-a supărat groaznic pe toate rețelele sociale, chiar și pe cele neinventate încă). Cumva cred că asta e o sursă de stres, dar nu mai mult decât ar putea fi altele.

Cel mai bine e când încep procesul de răsfăț propriu. Ei, ăla e unul pe care n-aș vrea să-l termin.