Tonight

Posted: March 22nd, 2013 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , , | 4 Comments »

Sunt unele seri in care nu-ti ajunge buretele imaginar sa stergi toata saptamana traita. Si asta spune multe, pentru ca un burete imaginar poate fi cat vrei tu de mare. Sigur, nici saptamana asta nu s-a lasat mai prejos, in ceea ce ma priveste. Cu exceptia unor momente de acalmie, in general, in capul meu s-au petrecut cam 3 vifore de intensitate medie si m-a tras curentul.

De obicei, cand se intampla asta, am asteptari foarte mari de la seara de vineri. Biata de ea, o incarc cu o groaza de vise, planuri, doleante. Cum ar fi sa ma plimb cu un balon cu aer cald. Sau sa ma intalnesc cu un unicorn. Sau sa ajung la Disneyland. Sau, mai bine, sa ajunga Disneyland la mine in living. Sa am un living destul de mare incat sa incapa Disneyland in el. Sa nu mai visez ca ma duc in Paris si ca m-a prins noaptea fara sa fac poze, ci chiar sa ma duc, nu conteaza daca e noapte sau am sau nu aparat foto.

De regula ma multumesc cu niste sala, niste junk food, o carte buna (nu mai termin o data 1Q84 si asta ma bucura) niste beri si niste oameni dragi. De regula imi e de ajuns. De regula. Sunt insa seri de vineri in care trebuie sa se intample ceva magic. Ceva imposibil. Ceva atat de fantastic, incat s-ar putea scrie o poveste minunata pe seama acestui fapt.

Insa nu prea poti sa faci magie cu mana ta. Adica, eu nu cred ca e magie daca ti-o faci singur. Asa ca nu-mi ramane decat sa astept. Serios, chiar astept ceva magnific, de magnitudinea aparitiei lui Merlin in metroul care ma duce acasa.

 


Show yourself, iepure

Posted: April 13th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , | 3 Comments »

E vineri, 13 si nu mai cred in ghinioane. Cel putin nu in ghinioane programate. Asa ne-am planificat sa avem grija sa ni se intample ceva rau martea, vinerea si in zilele de 13, ori de cate ori ne trece calea o pisica neagra si mai ales de fiecare data cand trecem pe sub o scara, incat, ce sa vezi, chiar se intampla o rautate.

Ai zice ca anii de evolutie ar fi trebuit sa faca din noi oameni destepti, care inteleg teoria profetiilor care se adeveresc singure. Dar, nu.

Pentru ca e vineri, 13, m-am decis sa ma gandesc la iepuri care ies din palarii felurite – adica la magie, fireste. Mi-as dori un strop de magie in ce priveste lucrurile concrete, dar n-ai sa vezi. Pentru ca unele chestii concrete nu tin de noi si tot stresul si toata bataia de cap de care dai dovada incercand sa indupleci universul nu duc nicaieri.

Dar cum eu cred in balauri si Mos Craciun, inca sper ca magia sa se faca simtita si in chestii gen “salariu”, “impozit”, “statul roman” si altele de genul.

Suntem cu totii niste copii care se joaca de-a viata. Nu stim cum sa ne purtam cand ni se iau jucariile. Ce bine ca de mica am fost darnica si le dadeam de una singura. Asa, am ajuns sa nu mai fiu un copil stresat si sa incerc intotdeauna sa cred in magie, chiar si cand ea se lasa asteptata. Scorpia.