Dintr-o data, august

Posted: August 14th, 2013 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , , | 2 Comments »

Dintr-o data, m-am trezit.

Sudoarea nu-mi da pace, ma invart in asternuturi de parca ma gandesc la ceva, numai ca nu ma mai gandesc la nimic de ceva vreme. Ascult ceasul cum ticaie pana cand imi dau seama ca nu mai am ceas pe perete. Ticaie timpul, sperantele si noaptea. Ticaie august.

Dintr-o data mi-e august si mi-e sete si mi-e dor de mare si visez ca dorm pe nisip. Dintr-o data ma apasa si grijile, si libertatea. E ciudat si mi-e bine si cred ca o sa incep sa beau limonada – pare un lucru rational, numai bun de facut in august.

Imi e mereu cald si soarele asta pare ca vrea sa imi spuna ceva. Numai ca o face foarte agresiv, in asa fel neobrazat incat nici macar nu-mi mai vine sa-l ascult. Noaptea imi pun perna langa pat (mi-e prea cald sa dorm cu ea) si ma uit in tavan. Incerc sa ma gandesc la limonada si la alte veri si la lucrurile rationale pe care trebuie sa le facem in august. Dar, cumva, fix cand cred ca am descoperit ceva util, adorm.

Si, dintr-o data, ma trezesc.


Hei, vara e dupa usa, eu stiu

Posted: January 26th, 2013 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie, La naiba! | Tags: , , , , , , | 2 Comments »

O sa vina februarie si dupa aia totul o sa fie pe fwd. Inchipuie-ti o lume in care in aceeasi zi se topeste zapada, e martie, apar primele frunzulite, vine Pastele, pleci la mare ca doar e mai si trebuie sa te simti tanar, incepe sa ploua un pic, ascunzi hainele de iarna si gata, uite, minunata vara iti bate la usa.

Si-i vreme de inghetata, de sandale, de nisip fierbinte, de visat, pierdut si castigat pe malul marii. E vreme de peste bun la Cerhana alaturi de cei mai buni prieteni pe care visai vreodata ca o sa ii ai, e vremea de rochii care se ridica in vant, de ploi salbatice, e vremea ca toate verile pe care le-ai trait vreodata sa se stranga intr-una, singura, cea mai mare. E vremea de muzica buna care se simte live, de festivaluri de departe, de limbi straine, de uimiri imense, de oameni frumosi, de oameni stranii, de oameni raniti. E vremea sa fie august si toate sa fie altfel si totusi la fel, iar mie sa mi se para asta ciudat, dar familiar.

E vreme de vara si imi miroase a mare si a cald. Vreau sa fie toropeala, caldura aia pe care nu o suporta nimeni, caldura aia care te face sa intelegi cum ar fi in iad, daca ai ajunge acolo (dar nu o sa ajungi pentru ca ai mancat tot din farfurie si te-ai purtat frumos cu oamenii).

E vremea sa iti infigi cortul in nisip, ca sa rezervi un loc mai bun. Chiar daca nisipul e metaforic si cortul la fel. E vremea sa iti ghicesti singur in palma si sa speri la ce-i mai bun. E vara dupa usa si nu o sa mai poti sa te prefaci mult timp ca nu esti acasa sau ca trebuie sa iesi sa dai zapada din fata blocului si n-ai timp de ea.


Scurt / 2

Posted: June 5th, 2012 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie | Tags: , , , , , , , | 1 Comment »

Si-am fost la mare si a fost bine. Primul weekend de vara l-am inceput promitator. Vineri concert in ploaie la Control Day Out 2, sambata drumul lung spre mare, sambata la amiaza mancare buna la Mitocanu si putintel mai tarziu cafeaua de la Ovidiu si atipitul pe plaja.

Weekendul asta a fost condensat si m-a “dres” asa cum dregi o ciorba cu niste bors, ca sa faci din ea Cea Mai Buna Ciorba Posibila. M-au dres cafelele si oamenii si luna plina si plaja si arsura pe umar si apa rece a marii si macii de iunie si ziua libera si 2 Mai si tot-tot. M-am strans si m-am destins in acelasi timp.

Si m-am mai relaxat asa un pic, pentru ca mi-am intarit convingerea ca vara asta o sa fie intr-un fel frumos de tot. O sa ma tot strang si o sa ma tot desfasor. Trebuie sa imi perfectionez aceasta capacitate de a condensa timpul intr-un graunte de nisip.


Intre ciocan si nicovala

Posted: October 10th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , | No Comments »

Intre ciocan si nicovala nu prea e loc de respiro. Nu ai loc sa te misti, sa gandesti, sa analizezi si in niciun caz nu mai ai loc de dileme. Intre ciocan si nicovala trebuie sa fii precis, exact, trebuie sa fii matur, trebuie sa fii analitic si hotarat. Trebuie sa stii, ma.

Intre ciocan si nicovala, Silvia a racit. Ceea ce o transforma intr-o persoana plangacioasa, adormita, alintata si in general neplacuta. Si dupa ce ca in general nu imi prinde bine sa ma gandesc la lucruri, cand ma gandesc la lucruri sub influenta pastilelor de raceala este de 1000 de ori mai rau. Ajung sa cred ca visele sunt realitate si ca realitatea e vis, ajung sa ma indoiesc de certitudini si ajung sa ma intreb daca o sa fiu si eu vreodata o fiinta normala, care nu mai rumega de prea multe ori chestii care nici macar pe jumatate nu trebuie rumegate.

Si e cu atat mai rau cu cat te trezesti si e luni si ti-e somn si e frig si tu vrei sa fii la mare, sa fie soare si 35 de grade, sa fie apa marii curata si calda, sa ai colacul cu tine si sa mananci la Soni. Gandurile mele nu-mi mai apartin azi, apartin locului cald de pe plaja unde visez sa fiu. Gandurile mele vor sa evadeze dintre ciocan si nicovala, unde stau si se intreaba la ce bun sa construiesti, daca dupa aia tot tu arunci.


Asteptand un Superman*, ca-s multi

Posted: August 26th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , | No Comments »

Am inceput sa ma joc din nou. De exemplu, mergand spre casa, mi s-a parut logic si absolut necesar sa-mi cumpar din gara “Despre scris”, de Stephen King, cu ultimii bani. Dubios, dat fiind ca eu nu prea am citit Stephen King. Dubios, mai ales ca eu nu prea am citit carti despre scris. Dubios, ca intre timp si vreo 120 de pagini, se pare ca a fost o idee foarte buna.

Am ajuns acasa in, ati ghicit, cea de-a cincea zi la rand in care am plecat de la birou sfarsita. Un moment straniu in cursul zilei, in care am simtit cum pamantul se misca la figurat sub mine si in care nu mi-a placut deloc asta, m-a facut sa constat ca oamenii, pentru a se simti in siguranta, ar face orice. Maslow avea dreptate. Mai rau decat sa nu te simti in siguranta e sa nu ai ce manca. Asa de disperati suntem sa simtim ca nimic nu ne poate rani, incat am face cele mai mari prostii. Si nu e un lucru rau. Fireste ca vrem sa fim protejati… dar nu e firesc sa sacrificam alte lucruri doar pentru a nu mai simti nevoia sa incuiem usa.

Azi in gara, ii priveam pe cei care tocmai ajungeau inapoi in oras de la mare. Prajti bine de tot, ca niste hamsii uitate pe foc, se perindau pe peronul 8, inca in slapi si cu costumul de baie itindu-se de sub o rochie acum prea transparenta pentru orasul in care se aflau. Unii aveau inca nisip in par si acea nostalgie pe care o ai in privire cand vii de la mare si nimeresti intr-o caldare plina de asfalt. Altii pareau sincer fericiti ca s-au intors. Eu stateam pe o banca, cu putin vant in par, asteptam trenul meu, tineam cartea intr-o mana si ma uitam la ei cum dispar spre casele lor, joburile lor, obisnuintele lor. Cu totii se simteau superman, cand s-au dat jos din tren, pentru ca fiecare pas sa-i aduca mai aproape de realitatea lor.

Am vinerea prinsa in parul ce se incapataneaza sa creasca greu, am un gand de mare care nu-mi da pace, am ganduri si preocupari de om prea mare; am nevoie de greieri si liniste. Am nevoie de un superman care ramane superman si dupa ce se intoarce din perindari. Nu de alta, dar sa ma invete si pe mine cum se face.

*aici, fireste


Ganduri goale de vara plina

Posted: July 28th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , | No Comments »

Ce ma inteapa: inima, tantarii si gandurile negre. Am leac pentru primele doua. Un somn bun si Autan. Cu gandurile negre, pesimiste si capacitatea mea extraordinara de a-mi imagina cele mai rele lucruri, inca nu stiu ce sa fac.

*

I think this is the beginning of a beautiful friendship. Am gandit asta de multe ori, asupra unei cani de cafea. Ulterior, trezirea a venit sub forma de orice alta bautura.

*

In august, mi se pare ca Marea Neagra devine si mai neagra. In august, oamenii o iau razna. Urla la luna, si daca nu o fac, ar putea, judecand dupa expresia din ochii lor.

*

Era noapte si intuneric, undeva pe plaja. Tu ai venit si eu am stiut ca o sa ne lege momentul ala toata viata. Nu cred ca tu ti-ai dat seama, nu ti-am zis niciodata, pentru ca niciodata nu ti-am zis lucrurile sentimentale ce-mi trec prin cap, desi imi esti unul din cei mai dragi prieteni.

*

Nu stiu ce am vorbit, iti vedeam doar capatul aprins al tigarii. Dar in momentul ala, eram multumita. Pentru ca la o masa ma asteptau cei mai buni prieteni, pe plaja stateam cu tine fara sa vorbim si cerul era senin.

*

Cred ca o sa caut mereu linistea ce provine dintr-o prietenie trainica, desi am cateva care ma ajuta sa raman cu picioarele pe pamant. Insa nu ma satur si mereu caut alte jumatati de suflet. Poate si pentru ca stiu ca, indiferent cat de legati sunt doi oameni, exista ocazia ca legatura sa se rupa, fara sa fie vina cuiva. Si atunci caut sa pastrez numarul de oameni dragi constant.

The grass was greener
The light was brighter
With friends surrounded
The nights of wonder


Sfarsit de iulie

Posted: July 25th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine, Gânduri în corabie, If only | Tags: , , , , | No Comments »

Iulie se termina cu nesiguranta. Abia astept august, fie si din superstitia stupida ca in august e mai bine; sau ca, daca nu e, cui ii mai pasa. In iulie m-a ars soarele si m-a plouat, ambele prea mult. Ce imi pare rau ca am facut, in iulie, e ca am gandit prea mult si am actionat prea putin. Ca atare, am urme de aripi frante pe spate, mi le-am rupt singura, certandu-ma de parca eram un copil idiot.

Ultima saptamana din iulie si simt ca am luat multe suturi in fund, care, exact asa cum zice proverbul, au fost niste minunate propulsoare. Nu cred ca mi-a ajuns si astept sa ma duc – nu, sa fug -  la mare, iar, ca sa mai am o data ocazia de a ma gandi la lucrurile de care sunt sigura, dar pe care, dintr-un motiv sau altul, nu reusesc sa le spun mai departe. Undeva trebuie sa fie si altceva dupa fuga. Trebuie sa mai fie ceva ce trebuie sa fac, dupa ce fug, doar ca nu mi-am dat seama inca.

La inceputul lui iunie, nu voiam sa vina vara. Acum, abia astept sa vina august. Poate si doar pentru faptul ca ma pot preda usor, in august.

Azi am luat troleul dintr-o alta statie. Era putin frig, incepuse sa ploua, oamenii asteptau si ei troleul meu ferindu-se prin statie. M-am simtit straina, intr-un cartier in care stau de atata timp. M-am simtit stinghera si m-am saturat. Nu mai vreau sa ma simt asa. Sunt dati in care nu vrei decat sa, vorba aia, “fit in”.

Us and Them
And after all we’re only ordinary men


Trapeze Swinger*

Posted: July 20th, 2011 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , | No Comments »

*Aici.

Vrem sa nu fim uitati. Nu? Nu de asta facem toate prostiile? Toate gesturile marete, toate lucrurile pe care am fi jurat ca nu le vom face. Si le facem. Ca sa nu fim uitati. Ca sa nu uitam. Si vine seara si-ti dai seama ca vrei sa-ti aranjeze cineva breteaua aia ciudata de la maieul tau preferat. Vine seara si nu vrei decat sa te ajute cineva sa te dai cu crema pe umarul ars de soare. Si vine seara si iti amintesti ca ai uitat.

Tine-te bine, balansul e o chestie delicata. Vantul te poate dobori cand te astepti mai putin si risti sa cazi in uitare.

Vine seara si cana de cafea e goala de mult. Vantul bate fierbinte de prea multe luni, gasesti nisip de la mare in geanta si te intrebi si ce altceva ai mai adus cu tine. Rememorezi, in timp ce te balansezi haotic. Si breteaua de la maieu sta stramb si n-ajungi la ea. Stanga-dreapta, fata-spate, vantul te arde pe umeri, pe fata, pe gat si ai mai bea o cafea, dar ti-e frica sa nu ramai fara inima.



Cum vine asta cu regasitul in nisip

Posted: July 18th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine, Gânduri în corabie | Tags: , , , , , | No Comments »

Stiu ca suna ciudat sa acorzi atata importanta unui mers la mare. Dar cum sa va zic, de fiecare data cand ma uit la pozele de dupa mare, indiferent cat de amuzante sunt sau cat de penibile sau cat de “ce-a vrut fotograful sa zica”, in alea in care stau pe nisip zambesc intotdeauna. Intotdeauna. Si daca nici asta nu e un raspuns, atunci nu stiu care e.

Marea asta, iar am avut revelatii. De data asta despre oameni plecati la mare departare de casa, nu neaparat geografic, de oameni care au avut curaj si au crezut in ceva, de oameni care au plecat just because si a fost bine, de oameni marcati de evenimente si tragedii si blocati intr-un moment in timp in care am fost si eu si de socul suferit cand mi-am dat seama ca astora din urma chiar nu am ce sa le spun, ce Mare Sfat sa le dau, ce Idee Geniala sa impart cu ei in afara de banalul: viata chiar merge mai departe, uneori fara sa-ti dai seama.

Mi-a fost dor zilele astea si m-am bucurat pentru ca m-am simtit vie si activa. Desi era sa ma omoare canicula de sambata si lipsa unui loc in care sa te feresti de ea, dat fiind ca aveam cortul chiar pe plaja. Cu vedere la rasarit, dar expus soarelui intr-un mare fel. Nu-i nimic, ma trezeam devreme macar si aveam timp sa cuget intens asupra cafelei de la Ovidiu, care Ovidiu era singura chestie care lipsea de la Ovidiu.

Chiar sunt vie, sunt activa, simt si ma bucur. M-am ars pe un umar si m-am intors cu nisip si scoici in geanta. E bine.


Sunt in drum spre mare si

Posted: July 15th, 2011 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie | Tags: , | 2 Comments »

simt ca sunt pe drumul cel bun. Luna-i plina si multi oameni sunt departe si totusi nu-mi mai trebuie nimic. O bere poate, un loc de cort si certitudinea ca, asa cum e, e bine, dorurile ma tin treaza, amintirile ma tin alerta si marea ma tine zapacita. E silvistic.