Homesick

Posted: September 29th, 2016 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , | No Comments »

Mi-e dor de o casă pe care nu am aflat-o încă.

Arată și miroase a toate casele în care m-am întâmplat – și totuși mi-e nouă. Străină mie, mi-e mai casă decât aș putea să găsesc altceva.

Cred că mi-e dor de casa asta ca de un obicei care-ți face rău, dar e așa de familiar și singurul pe care-l știi încât ți-e greu să te lași de el. Uite, eu iubesc să țes amintiri. Da, le croiesc din cele deja existente și nu mai știu care sunt reale și care nu. Nu fumez, nu prea beau, nu mănânc dulciuri, sport nu mai fac, nu mai am nimic în care să mă refugiez în afară de propria mea minte. Iar asta poate să fie cumplit, adesea.

Cel mai des, pentru că există momente, de regulă în toiul nopții, când te trezește o spaimă rece ca o ninsoare în octombrie și-ți dai seama cum sunt lucrurile de fapt.

Și atunci, în tăcerea nopții, n-ai ce face decât să le privești în ochi. Iar asta e cea mai rea formă de ”sleep paralisys” pe care eu o știu.

Mi-e dor de casa asta, ca să revin. Aș vrea s-o aflu, să mă liniștesc. Măcar un pic, mi-e clar că nu pot sta locului complet. Dar doar puțin. Puțin de tot, să am o cheie în buzunar care aduce un soi de liniște pe care acum nu-l mai regăsesc.


Blue, blue windows behind the stars

Posted: October 26th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , , , | No Comments »

Stiti ceva? E tare misto sa te simti fara ajutor. Pentru ca, daca atunci cand te simti mai nevolnic, exista cineva care te ridica de jos si te pune pe un scaun si iti da, dupa caz, o imbratisare, un sarut, o cafea sau toate trei, n-are cum sa fie asa de rau.

M-am tot gandit ieri si azi, in timpul in care nu munceam. M-am gandit ca, totusi, este ceva care ma face sa ma simt nu numai bine, dar si Silvia. Mare lucru, asta. O chestie pe care uitasem sa o simt, in fine, nu mai conteaza de ce si cum. Dar exista chestia asta si pentru prima data in ceva timp nu am mai simtit presiunea pe umerii mei care nu pot duce chiar asa de multe de a fi altfel, de a fi altcineva.

Si da, imi place toamna, ma deprima si ma bucura, nu stiu nici eu, totul e bine si e si rau, dar e mai mult bine decat rau si in locurile in care conteaza. Deci schimbam foaia, cum s-ar zice. Problema nu e ca naravurile se schimba greu, problema e cand se schimba si nu mai stii ce sa faci. Dar cui ii pasa. E octombrie!

Acum cateva zile m-am intalnit cu un catel caruia ii era frica de lift. Se facuse mic de tot si umil, se lipise de perete si tot a gasit putina energie sa dea din coada si sa ma linga pe mana, el fiind, fireste, un Caine Prietenos. Mi-a placut de el si ma gandeam ca nu e niciodata prea tarziu pentru lectii, nici macar pentru alea primite de la animalute. Ii doresc sa nu-i mai fie frica de lift si sa incerce sa enjoy the ride.


Buna dimineata, soare

Posted: April 22nd, 2009 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , | 7 Comments »

Bai soare, nu stiu ce e cu mine. Am o neliniste patologica. Fac numai prostii. Citesc “Portretul lui Dorian Gray”. Ma cert cu lumea. Ma duc sa ma tund. Cheltui banii pe te-miri-ce. Fac traduceri. Nu stiu daca mai vreau sa merg la mare. Stric telefoane noi. Ma inmoi in fata vanzatoarelor artagoase.

Nu stiu!

Si am crezut ca, daca beau cea mai buna cafea din lume, chestiile or sa se aseze. In schimb, chestiile fac tensiune si tremura, ceea ce inseamna instabilitate.

Si nu, nu mai cred in astenia de primavara-vara-toamna-iarna, nu mai cred in “o sa treaca”, nu mai cred in becuri ecologice si se pare ca nici in picioare in apa rece de mai nu mai cred.

Buna dimineata, soare?