Planuri de primavara

Posted: February 13th, 2012 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , , | 2 Comments »

Azi m-am incapatanat sa vin la munca, cu toata boala care inca nu m-a parasit si cu toata “urgia” de afara (ca sa-i parafrazez pe cei de la iRealitatea, ca tare mi s-a luat de ei). Am facut 45 de minute pana la munca, timp in care am avut timp sa ma gandesc, iar, la faptul ca mi s-a luat de iarna, rau-rau de tot… Si, vorba aia, nu stau la tara, la casa.

Asadar, astept primavara cu mare, mare interes, pentru ca o sa aduca multe lucruri bune in viata mea (evident, schimbari, dar de data asta abia le astept) si pentru ca vreau temperaturi de peste 10 grade cum n-am vrut vreodata ceva in viata.

Si mi-am facut o mica lista de primavara pe care abia astept sa o pot pune in aplicare:

-          Sa citesc mai mult si sa ma reapuc de citit in drum spre munca (acum, pana imi gasesc o pozitie, scot manusile si caciula si ma pregatesc de lectura, am ajuns deja in statie…);

-          Sa port rochite! Rochitele mele frumoase de care mi-e dor, care acum zac in dulap, uitate si mototolite;

-          Sa-mi cumpar pantofi pentru rochite, evident;

-          Sa ma plimb pe strazi cu drag, sa-mi cumpar o umbrela mai vesela, sa nu-mi fie groaza cand raman fara apa si trebuie sa merg la magazin;

-          Sa imi scot bicicleta, draga de ea, de pe balcon, sa ii fac o revizie si sa o scot in parc;

-          Sa pot sa folosesc oja mea preferata, albastru-verde pastel, care nu se pupa defel cu starea mea si cu vremea de afara;

-          Sa ma tund mai scurt, fara sa ma tem ca o sa se aseze parul aiurea sub caciula de urs polar;

-          Sa ma duc la Carturestiul de pe Romana, mi-e dor de el si n-am mai ajuns due to bad weather.

Mai sunt, fireste, multe chestii, dar ma uit pe geam la “urgie” si ma deprim… Asa ca hai cu primavara!


Zapada te face sa gandesti

Posted: January 26th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , , , | 3 Comments »

Cand ninge, e mai liniste. Mai ales in Marele Oras, unde s-a asternut asa de frumos zapada pe toate strazile, ca nici n-ai zice ca exista masini aici. Si cand e mai liniste, te gandesti. Unele lucruri pe care le cugeti te bucura. Altele nu prea, dar oricum nu ai de ales. Iarna se inchid drumuri din cauza viscolului si, daca rumegi putin problema, iti dai seama ca se prea poate sa fie si metaforica treaba si sa fie si datorita viscolului.

Afara e zapada, liniste, oamenii se ingramadesc in metrouri, tramvaie, autobuze, se grabesc la munca, scoala, orice ajunge sa ii tina departe de locul unde vor de fapt sa fie. Uneori ma doare o coasta in stanga si nu stiu de ce. Alteori mi se pare ca am uitat acasa ceva si cel mai des ma gandesc la portocale. Nu imi pot da o explicatie pentru niciunul din lucrurile de mai sus.

Am pierdut prea multa vreme cu explicatii. Ani intregi, cred. Am incercat sa explic sentimente, trairi, pierderi si dureri intr-un mod rational, desi stiam ca nu voi reusi. Azi simt ca am taiat frunza la caini in tot timpul asta.

Ar fi trebuit – de fapt, trebuie sa spun cu voce tare ce ma doare si nu pot. Nu pot pentru ca ma astept sa fiu inteleasa asa cum ma inteleg eu acum si asta evident ca e imposibil. Am reusit sa inteleg ca fericirile nu pot fi intelese, mai am putin pana reusesc sa inteleg ca nici tristetile nu trebuie sa fie intelese, ci poate doar acceptate.

Mi-as dori sa nu mai viscoleasca si sa ies afara sa fac un om de zapada. Sa ii pun o oala in cap in loc de caciula, o matura in loc de mana si carbune in loc de ochi. Sa-i pun un fular si sa stau langa el si sa ma gandesc la vara si la toate lucrurile care or sa se schimbe si pe care inca nici nu mi le imaginez.


Ninge si eu nu mai am 5 ani

Posted: January 25th, 2012 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine, On the eighth day God created coffee | Tags: , , , , , | No Comments »

Cand aveam 5 ani, ma bucuram mult mai mult de zapada. Fireste, asta pentru ca iernile erau altfel, zapada era mai pufoasa, eu nu-mi petreceam iernile in Bucuresti si nu trebuia sa fiu undeva la 9, 9 jumate. Atunci, singura mea grija era sa ma imbrac si sa ma incalt mai repede si sa ma duc pe derdelus.

Acum, conform legii evolutiei omului, problemele sunt altele. Cum ar fi ca dupa ultima postare de alaltaieri bineinteles ca am patit alta, am facut o grozava toxiinfectie alimentara sau ce-o fi fost aia si ca urmare ieri am mancat doar banane si nu am baut cafea. Eu. Nu am baut cafea. Toaaata ziua.

Urmarile acestui fapt au fost din cele mai sinistre: pe la 3 mi-a scazut tensiunea si m-a luat cu ameteala si dureri de cap, pana in 3 am inteles pe deplin expresia “ca o gaina fara cap”; ma mai palpam din cand in cand pe scalp sa vad daca mai e acolo. Dupa 3 am luat o pastila de cap care avea si cofeina care m-a ajutat sa ajung acasa intr-o bucata. Pe la 9 nu mai puteam de somn, la 9 jumate in dus cred ca deja visam si pe la 10-11 curgeau lacrimi de crocodil din ochii mei obositi.

Azi am dres busuiocul si am baut o cafea mare si tare inainte sa plec din casa. Recunosc ca, fara de ea, nu as fi putut sa ajung in siguranta pana la metrou, avand in vedere zloata si groaza de pe jos. In fiecare iarna de Bucuresti ma mir ca acest oras arata in halul asta cand ninge si nimeni nu curata ca lumea, nimeni nu strange zloata si prea putini se gandesc la pietoni *zise Silvia cu soseta uda*.

Acum mi-as dori sa am 5 ani, alte griji si bucurii si probabil alte preocupari. Desi trebuie sa recunosc, nici ceea ce am acum nu e deloc, deloc de lepadat. Cu tot cu zloata, mizerie si altele.


Adica

Posted: December 14th, 2010 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | No Comments »

Adica nici nu ninge, nici nu ploua si ma simt iar derutata. Am nevoie de o vacanta si trebuie sa accept. Adica sa accept ca nu va fi atat de lunga cum vreau sau cum am nevoie.

Zilele trecute m-am luptat cu o masina de spalat, rapusa de o biata agrafa, cu o carte care s-a terminat in doi peri, cu niste filme pe care le mai vazusem, dar mi-era asa de lene sa ma uit la altceva, incat hbo-ul a facut legea. Si, poate din cauza acestui din urma lucru, am avut senzatia ca traiesc in reluare. In plus, am inceput sa visez iar foarte real, cum ca fac ce fac in fiecare zi, fara elemente fantastice, fara pasari care vorbesc si fara zboruri pe deasupra Bucurestiului. Ceea ce e, fireste, plictisitor.

Macar am reusit sa termin de facut pe Mos Craciun. Ca in fiecare an, termin de cumparat hartia de impachetat si cadourile si constat ca nu am scotch. Asa ca astept sa-mi vina mintea la cap si sa ma duc sa cumpar,  nu sa ma trezesc in ziua in care trebuie daruite ca nu am scotch, nici lipici, asa ca nu le mai impachetez deloc si le dau in ce pungi mai am pe-acasa, pe sistemul “Nu e de la Carrefour, doar se potrivea punga”.

Si cred ca-mi doresc sa ninga, sa se hotarasca o data. Adica ce e asta, numai eu am voie sa fiu asa de indecisa. Bine, nici eu nu prea mai am voie, dar gasesc eu portite de scapare.


Mizerie

Posted: February 12th, 2010 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , , , | 8 Comments »

Eu nu stiu sa inot. Nu am stiut niciodata nici macar sa fac pluta. Singurul mod in care ma pot bucura de apa este pe malul marii, acolo unde se imbina apa cu nisipul si unde, din nefericire pentru mine, se joaca toti copiii. Asa si eu, stau acolo si ma joc cu scoicile si cu nisipul si fug de valuri.

Nu mica mi-a fost mirarea cand Bucurestiul, oras oricum hulit cam in fiecare dimineata, s-a transformat pentru mine intr-un cosmar, balti peste tot, mizerie, noroi, gunoaie aruncate peste tot pe strazi pe unde masina de gunoi nu poate ajunge. E atata jeg in jur, ca nu stiu cum de nu sunt mai multi oameni nebuni in orasul asta. Oricum sunt de parere ca Bucurestiul este un oras grozav in care sa vorbesti singur. Iar pe mine, jegul si mizeria ma aduc la disperare.  Estetica uratului este ceva minunat in teorie; in practica, jegul naste monstri.

Cred ca in curand o sa capat manii mici si enervante, o sa ma spal pe maini de 100 de ori pe ora, o sa port haine doar cateva minute pe zi si asa mai departe. Mi se pare ca sunt mereu murdara si nu-mi place chestia asta. Ma rog, nu mereu; dimineata, inainte sa ies pe usa, sunt chiar simpatica. Apoi, ma stropesc masinile, mi se pleosteste parul de la umezeala, in autobuz miroase a caine ud… Of!

Nu stiu ce ar putea iesi bun din mizeria asta. Cred ca anotimpul asta a dus multi oameni la disperare si pe altii i-a impins peste parapetul nesimtirii. E greu sa-ti vezi de suflet printre atatea noroaie. E o provocare pe care, sincer, n-o vreau.


Melancolie la gura sobei

Posted: December 15th, 2009 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , , | No Comments »

Ma tot astept sa aud sania lui Mos Craciun, pentru ca asta inseamna ca sunt acasa si e bine totul. De la un timp, nu mai ascult muzica in autobuz, nu stiu de ce. Doar citesc. Cateodata e bine – ca ieri, cand am stat jos si in autobuz era liniste, cateodata e rau – ca azi, cand a fost aglomerat si haos.

Nu mi se leaga gandurile. M-as duce la munte, la mare, peste tot m-as duce, desi cel mai pregnant dor e cel de acasa. Diminetile sunt din ce in ce mai aspre, imi ranesc fata, mainile si visele. Dau de usi inchise sau blocate, de incuietori care s-au stricat, cum ar fi cea de la cutia postala, care nu vrea in ruptul capului sa cedeze, astfel incat sa iau si eu teancul de facturi de acolo.

Ieri cel putin, am facut un drum la gara in vreo ora jumatate, dus intors, drum pe care de altfel il faceam in 40 de minute. Dar am dat numai de oameni care stau in usa metroului, de metroul care nu mai vine, de tramvaie cu rute deviate, de inghesuiala si gauri in asfalt.

Sa mai spun ca abia astept sa fie vineri? Vineri, apropo, ma duc la karaoke, la petrecerea de Craciun. Sunt curioasa daca o sa behai sau nu, iar asta tine exclusiv de ce au aia in bar.


(Pe)trecerea timpului

Posted: December 14th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , | 2 Comments »

Azi este ultima saptamana pana intru in concediu, asa ca e evident ca se misca ingrozitor de incet. Nu-mi vine sa cred ca e doar ora 1, pana acum as fi vrut sa fie deja vineri. Dar nu se poate. Nu m-a dus capul sa inventez masina timpului- inca. Asa ca ma delectez si eu cum pot, ca sa amagesc timpul sa se scurga mai repede. Nu de alta, dar mi-a ajuns. Nu fac nimic deosebit in vacanta, nu plec pe nicaieri, desi as fi vrut, asa ca singura bucurie e Craciunul si zacutul fara de cap.

Asa ca m-am aprovizionat cu multe carti pe care sa le citesc in acea minunata perioada de huzur, am niste filme pe lista pe care trebuie sa le vad si un joc de rummy proaspat recuperat de la prietenul Mircea, unde se afla de … nu stiu, mai mult de un an (deci George, se poate sa aduci chestii la oameni inapoi.). Asa ca, daca unchiul meu ar citi bloguri, ar afla cum ma pregatesc sa-l bat la Campionatul Familial de Rummy.

Ce trebuie sa mai fac e sa ma duc in minunata Gara de Nord – de fapt, in minunata Agentie CFR – si sa-mi cumpar bilet de tren, ca sa fiu sigura ca ajung acasa pana sa treaca si Craciunul, si anul nou.

Am facut si bradul, ca sa fie treaba treaba. L-am facut de nerabdare, pe de-o parte, de bucurie, pe de alta. Sambata, cand ningea – departe de “ca in povesti”, dar de dragul povestirii mele sa zicem – ca in povesti, am fost sa cumparam brad, sa ne inghiontim foarte romantic cu alti crestini in cautare de chestii care se pun in brad, apoi am decorat sus-amintitul brad asa de frumos, ca nu pun nicio poza, sa ne bucuram doar noi de el. Asta a fost, de altfel, si toata maretia bradului nostru de 1,20: ca e al nostru, in casa noastra, decorat cum am vrut noi. A fost dragut si moale si cald si ca acasa.

M-am gandit la multe in weekend, ca sa treaca timpul. Bineinteles ca in weekend strategia a functionat, numai lunea nu merge. Si am si visat multe in aceste nopti, unele vise parand atat de reale, incat puteam sa jur cand m-am trezit ca asa a fost. Din pacate (? oare? nu m-am decis) nu e asa. Ceea ce imi confirma totusi anumite banuieli despre mine, regretele mele si oamenii mei.

Si maine e abia marti!…


E iarna si nu ninge!

Posted: December 6th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, If only | Tags: , , , , , | No Comments »

Bun. M-am impacat cu ideea ca nu ninge si nici n-o sa ninga maine. Poate pentru ca-s alegeri, poate pentru ca abia e 6 decembrie, poate ca, de 1000 de ori poate ca.

Dar eu vreau sa ninga. Chiar cred ca e iarna, desi nu-mi scartaie zapada sub ghete si nu miroase a ger deloc. N-am cumparat decat hartia de impachetat cadouri, asa ca nu pot sa fiu acuzata ca m-am vandut spiritului Craciunului prea devreme.

Dar eu vreau sa ninga, pentru ca m-am impacat cu ideea ca e iarna, pentru ca iarna mi-a adus lucruri noi si nu neaparat sub brad, pentru ca imi place sa am nasul inghetat si mainile in manusi. Pentru ca insist sa ma bat cu bulgari, desi nu am si nici n-am avut nici cea mai mica idee despre cum se efectueaza corect o bataie cu bulgari.

Dar eu vreau sa ninga, pentru toate ninsorile pe care le-am ignorat, asteptand, melancolica, vara, gandindu-ma ca afara e nisip si nu zapada. Poate ca maine ma razgandesc si iar o sa astept, melancolica, vara; poate ca ma mai tina 2, 3 saptamani, dar eu vreau sa ninga pentru ca azi a venit Mos Niculae cu dulciuri pe care le-am mancat pana m-am simtit pe cale sa explodez.

Si nu ninge. Fir-ar sa fie. E ca atunci cand era vara si voiam sa fiu la mare si nu eram. Imi ucide orice spirit poetic si n-am chef decat sa desenez cai verzi pe pereti.