As vrea sa existe un post de radio care sa se contecteze fix la sufletul meu, prin fire si cabluri invizibile. Sa intre acolo, sa sondeze toate particelele, sa analizeze toate culorile din acea zi, din acel moment, din acele parti ale inimii mele de care ma fac ca nu stiu si sa-mi ofere exact [...]
Cred ca m-a lovit depresia de iarna. Depresia aia afurisita de ianuarie, despre care eu sustin ca e cea mai teribila luna din an. Luna in care aburii sampaniei se duc si stergi oglinda, te vezi bine de tot, cu cearcanele si ridurile si alegerile tale, cu nestramutata convingere, pe care poate n-o spui tuturor, [...]
“It’s time to go again to your blue room”
Asa l-am auzit eu prima oara pe Bono live. Si inima mi s-a urcat in gat, pe un trotuar in Zagreb, in jur de 3 dupa-amiaza, in august, in luna care inseamna cel mai mult pentru mine. Era doar sound check-ul pentru concert, insa pentru mine insemna [...]
24 24 24 24 24. Nu serialul, varsta mea. Ar trebui sa ma obisnuiesc cu ea, cel putin un an.
Aseara am stat si, cu niste Pink Floyd, am cugetat la multe chestiuni, fara sa ajung, firesc, la o concluzie. Cred ca ar trebui sa-mi asa din cap asta cu concluziile, daca pana la varsta asta [...]
Cel mai mult, de la marea asta, mi-am dorit sa dansez pe “People are strange” pe nisip. Pentru ca oamenii chiar sunt ciudati. Stranii si cu apucaturi deosebit de uimitoare. Precizia cu care urmeaza un drum absolut haotic e fascinanta, uneori. Si eu fac asa, insa de cele mai multe ori, cand ma uit in [...]
Sa privesti un rasarit pe asta .
Ar fi ceva.
Fiecare are dorul lui de duca. Unii viseaza munti, altii viseaza oameni, altii, valurile inspumate de la 7 dimineata. Ce ii uneste pe oamenii astia e zambetul ala larg de pe fata, sentimentul ca esti om si ca esti viu si ca iti insiri cuvintele mai [...]
Se merge la mare in curand, se infige cortul pe plaja, se cere o surubelnita clasica si se afunda piciorul drept in nisip.
De obicei, mai nou, imi iau cafeaua de dimineata la paharul ala impersonal din carton, cu mesaje pozitive despre viata si oameni si bucuria unei noi zi, etc etc. Paharul ala te invata [...]
Vineri seara, ora 18, eu in rochie alergam – cat poate un om pe tocuri sa alerge -spre casa. Mare mi-a fost usurarea cand m-am trezit in sfarsit imbracata cum ma simt eu mai bine, cu pantaloni scurti, tricou jerpelit si tenisi – inca umezi de la The Killers, ce naiba. Am stat apoi la [...]
Cum se termina aceasta zi mirifica, petrecuta la 10 cm in plus fata de ei 1,61 m ai mei obisnuiti? Cu B’estfest, Franz Ferdinand si Orbital.
E ora 17, festivalul a inceput de jumatate de ora, iar eu sunt la birou, in rochie.
La 20:00 trebuie sa fiu acolo.
Imi place cand se termina zilele asa. Cred ca [...]
As putea sa scriu despre vecinii mei, unii surzi si altii prea ascultatori. As putea sa vorbesc despre o anume tristete care ma incearca la o anume ora a serii si impotriva careia nu stiu cum sa lupt decat urat, cu nervi si lucruri ce nu se spun, nici macar propriei tale persoane. As putea [...]