A sunkissed world

Afara este ca o poveste. Una nu foarte placuta. Ma uit la zapada si nu reusesc sa vad altceva decat baltile viitoare. Asta e problema mea mare de tot in viata: la orice ma uit, nu vad decat finalul dezastruos. Nu ma gandesc ca s-ar putea sa nu se termine sau sa fie un final [...]

Ti-aduci aminte de o poveste. Un basm. Ti-aduci aminte viu, ai trait-o. N-ai fi vrut, era mai bine cand era in capul tau. Dar ai trait-o si, cat a fost, universul a fost altul. Apoi s-a oprit, bang, totul a intrat in normal, asa cum se intampla de regula cu oamenii care isi traiesc povestile. [...]

As vrea sa spun ca imi pare foarte rau ca nu reusesc niciodata sa invat ca povestile nu trebuie tarate in realitate, cu niciun pret. Am ascultat de prea multi oameni atunci cand mi se spunea: fa asta! Incearca asta! O sa-ti para mai rau daca nu incerci! Si uite unde s-a ajuns. La gatuiala [...]

Stiu ca am spus ca nu mai vreau sa-mi fac planuri. Dar nu ma lasa inima asta nenorocita sa nu-mi fac macar un plan. Sunt unul din oamenii aia care tin la ziua lui de nastere, din motive ciudate sau nebanuite si probabil neimportante. Dar eu, de fiecare data cand e ziua mea, simt ceva. [...]

Intr-o dimineata, una din acele putine dimineti in care ai putea jura ca soarele e o placinta mare si pufoasa si-ti vine sa-ti iei scara din garaj ca s-o iei de pe cer, Balaurul se trezi cu un sentiment ca ceva nu-i bine. Se duse la baie, trase cateva flacari pe gura si-si zise: “Macar [...]

Cred ca joia e zi de scris romane de aventuri. De cowboy, de fapte vitejesti, de eroi tacuti care fac totul bine pentru ceilalti, in timp ce viata lor privata e un mister. Joia e zi de westernuri si de cai care simt nelinistea stapanilor lor, iar daca se poate ca eroii sa aiba un [...]

Cred ca suntem cu totii foarte priceputi la teatru. Adica prefer sa cred asta decat sa cred ca, pur si simplu, oamenii nu observa ce se intampla in jurul lor, ca nu le pasa sau ca pur si simplu sunt inutili, din punct de vedere al utilizarii emotiilor. Duminica m-am uitat la emisiunea lui Cristian [...]

Nu mai stiu de cate ori mi s-a parut ca fericirea ma priveste dintr-o cutie plina cu bomboane de ciocolata. Daca nici nu trebuie sa o impart cu nimeni, asa, ca sunt si ei in camera in acelasi timp cu mine si ca asa se face, bucuria e si mai mare. Chestia asta imi demonstreaza [...]

Vreau sa traiesc intr-o poveste! Vreau sa fiu Alice. Vreau propriul meu taram cu tot felul de culori care inca n-au fost inventate. Vreau bucurii despre care altii nici nu stiu. Vreau sa simt ce inseamna dulce, vreau sa ating cerul, vreau sa am maini si picioare de guma, care se intind peste mari, tari, [...]