Mi-am pierdut cheile

Posted: February 24th, 2013 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , , , , | 2 Comments »

Cele mai importante momente din viata mea au ramas nefotografiate.

Sau, daca au fost fotografiate, nu au reusit sa prinda clipa, secunda, milisecunda in care acele momente au cantarit cel mai mult.

Zilele astea mi-am facut de lucru cu tot felul de poze in tot felul de rame si am reusit sa ma gandesc la acele momente despre care nu pot sa vorbesc, nu pot sa scriu, momente nepozate, chestii care raman doar amintiri. Unele minunate, altele care taie in carne vie. Uneori intru la mine in suflet si ma simt ca la macelar. Bucati de carne macra peste tot.

E, si momentele alea despre care nu pot sa vorbesc sunt cele mai marcante din viata unui om. Intreaba pe oricine care e cel mai important moment din viata lui, cea mai draga amintire, cea mai induiosatoare clipa din viata traita de el si fii sigur ca o sa iti spuna o minciuna.

Sunt lucruri in noi mai ascunse decat o haina neagra intr-o noapte intunecata. Cu buna stiinta si cu credinta ca asa e mai bine. Sunt, in fiecare dintre noi, dulapuri ale caror chei au fost aruncate. De multe ori dam vina pe macelaria aia din interior. Dar de fapt nu e vina nimanui. E… pur si simplu asa cum ar trebui sa fie.

Daca nu am “pierde” o cheie, doua, nu am mai avea taria de a deschide, in fiecare zi, atatea usi.

Closedown by The Cure on Grooveshark


Ce-am pozat, de fapt

Posted: October 8th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , | 2 Comments »

Picture 045Picture 046

Picture 053Picture 067

Picture 060Picture 062

Picture 055Picture 064


Cum nu se fac poze

Posted: October 8th, 2009 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , , | 2 Comments »

De mult imi doream sa-mi iau aparatul foto cu mine si sa pozez lucruri interesante pe care le vad in drum spre munca. Azi mi-am luat aparatul cu mine, insa misiunea mea a esuat lamentabil.

In autobuz era un baiat foarte simpatic, cu o chitara dupa el si castile in urechi. Ii era foarte somn si si-a pus capul pe chitara, tinand ochii inchisi. Era asa de simpatic, incat am vrut sa-i fac o poza. Insa autobuzul era cam plin si-n plus, ceva-mi zice ca nu arata prea bine cand o nebuna scoate un aparat foto si pozeaza oameni prin autobuze.

Apoi am trecut pe langa parcul Eroilor. Imi place tare mult cum e gol, dimineata, si cum face baie in razele soarelui care abia trec printre frunzele galbene si grasute ale copacilor din parc. Am vrut sa fac poze, dar pana la un punct. Acela in care m-am decis sa pastrez parcul pentru mine, asa cum e el, dimineata, gol si plin de soare, cu aleile pline de frunzele care n-au mai rezistat presiunilor toamnei.

In drum spre munca, stiam eu o strada cu o casa interesanta. Dar am luat-o pe alta parte, nu stiu exact de ce, evident ca am ratat strada si n-am mai ajuns la casa-minune. Ghinion.

Si uite asa, am reusit sa nu fac poze, dar sa car un ditamai aparatul in geanta mea verde si mare, de parca ma duceam la munca campului cu provizii dupa mine (si in fusta si balerini, dar astea-s detalii).

In rest, citesc si ma gandesc. Sunt chestii care-mi ocupa destul timp. Asta daca le fac pe amandoua ca lumea.

PS: azi e joi.


La fotograf

Posted: September 7th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: | 15 Comments »

silvia-8295

silvia-8145silvia-8164

silvia-8157silvia-8165

silvia-8110silvia-8108

silvia-8101silvia-8060

silvia-8266silvia-8264
Courtesy of Bogdan Dinca .

Mai multe aici.