Scurt / 2

Posted: June 5th, 2012 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie | Tags: , , , , , , , | 1 Comment »

Si-am fost la mare si a fost bine. Primul weekend de vara l-am inceput promitator. Vineri concert in ploaie la Control Day Out 2, sambata drumul lung spre mare, sambata la amiaza mancare buna la Mitocanu si putintel mai tarziu cafeaua de la Ovidiu si atipitul pe plaja.

Weekendul asta a fost condensat si m-a “dres” asa cum dregi o ciorba cu niste bors, ca sa faci din ea Cea Mai Buna Ciorba Posibila. M-au dres cafelele si oamenii si luna plina si plaja si arsura pe umar si apa rece a marii si macii de iunie si ziua libera si 2 Mai si tot-tot. M-am strans si m-am destins in acelasi timp.

Si m-am mai relaxat asa un pic, pentru ca mi-am intarit convingerea ca vara asta o sa fie intr-un fel frumos de tot. O sa ma tot strang si o sa ma tot desfasor. Trebuie sa imi perfectionez aceasta capacitate de a condensa timpul intr-un graunte de nisip.


Cum vine asta cu regasitul in nisip

Posted: July 18th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine, Gânduri în corabie | Tags: , , , , , | No Comments »

Stiu ca suna ciudat sa acorzi atata importanta unui mers la mare. Dar cum sa va zic, de fiecare data cand ma uit la pozele de dupa mare, indiferent cat de amuzante sunt sau cat de penibile sau cat de “ce-a vrut fotograful sa zica”, in alea in care stau pe nisip zambesc intotdeauna. Intotdeauna. Si daca nici asta nu e un raspuns, atunci nu stiu care e.

Marea asta, iar am avut revelatii. De data asta despre oameni plecati la mare departare de casa, nu neaparat geografic, de oameni care au avut curaj si au crezut in ceva, de oameni care au plecat just because si a fost bine, de oameni marcati de evenimente si tragedii si blocati intr-un moment in timp in care am fost si eu si de socul suferit cand mi-am dat seama ca astora din urma chiar nu am ce sa le spun, ce Mare Sfat sa le dau, ce Idee Geniala sa impart cu ei in afara de banalul: viata chiar merge mai departe, uneori fara sa-ti dai seama.

Mi-a fost dor zilele astea si m-am bucurat pentru ca m-am simtit vie si activa. Desi era sa ma omoare canicula de sambata si lipsa unui loc in care sa te feresti de ea, dat fiind ca aveam cortul chiar pe plaja. Cu vedere la rasarit, dar expus soarelui intr-un mare fel. Nu-i nimic, ma trezeam devreme macar si aveam timp sa cuget intens asupra cafelei de la Ovidiu, care Ovidiu era singura chestie care lipsea de la Ovidiu.

Chiar sunt vie, sunt activa, simt si ma bucur. M-am ars pe un umar si m-am intors cu nisip si scoici in geanta. E bine.